Misterul numarului lui Dumnezeu

Misterul numarului lui Dumnezeu

7 face parte din numerele divine care reflecta legile obiective ale Universurilor. In vremuri demult apuse, preotii atlanti descoperisera ca orice fenomen care avea loc in Cosmos declansa anumite evenimente terestre. Au inteles ca evolutia spirituala poate fi citita si transmisa prin intermediul cifrelor. Au mai inteles ca numele fiecaruia are o anumita rezonanta energetica predestinata si care reprezinta forta pe care respectivul, in trecerea sa pe Pamant, o primeste din partea Creatorilor Universali. Au aflat ca pot fi ceea ce vor, dar nu mai mult decat trebuie sa fie fiecare. De ce, daca stiau toate acestea, au disparut? Pentru ca orgoliul si mandria se pedepsesc. Momentul in care au crezut ca pot fi mai mult decat creatorii lor le-a fost fatala. Dar despre rebeliunea atlanta, asa cum a fost ea, si despre urmasii atlantilor, poate cu alta ocazie.

7 in Scrierile Sfinte

Ca numar terestru, 7 se regaseste in orice realitate fundamentala. 7 note muzicale, 7 metale ale alchimistilor, 7 culori ale curcubeului, 7 zile ale saptamanii, 7 chacre etc.
In Apocalipsa Sfantului Ioan, numarul 7 este amintit de peste 45 de ori. Ioan insusi are o viziune. O voce ii spune sa o scrie si sa o trimita la 7 Biserici, acestea reprezentand, de fapt, civilizatiile de dupa Potop. Vocea misterioasa i-a spus lui Ioan: “ Iata misterul celor 7 stele si al celor 7 candelabre. Cele 7 stele reprezinta evolutia fiintei umane, sunt ingerii, iar cele 7 candelabre sunt cele 7 Biserici.
Ioan a observat o carte care se rostogolea si care era pecetluita cu 7 peceti. Cand Ingerul deschise a 7-a pecete, se lasa o mare liniste. S-a incheiat un ciclu evolutiv si se intra in urmatorul.
Sa nu uitam cuvintele <>, pe care unii le-au rastalmacit sau le-au dat intelesuri gresite. inseamna ultima treapta evolutiva a unui anumit nivel si, implicit, prima treapta de evolutie de pe nivelul urmator.
Ramanand la scrierile biblice, sa mai consemnam cateva aparitii importante ale cifrei 7. Dumnezeu a creat lumea in 7 zile. Iosif a vazut 7 vaci grase si 7 vaci slabe, apoi 7 spice viguroase si 7 spice plapande. In adunarea lui Israel, preotul stropea de 7 ori voalul inaintea lui Dumnezeu. La cucerirea Ierihonului, 7 preoti poarta 7 trompete inaintea Chivotului. A 7-a zi inconjoara de 7 ori zidurile cetatii, sufla din trompete si zidurile cad. Templul lui Solomon a fost construit in 7 ani. Daniel a fost aruncat intr-o groapa cu 7 lei, iar regele a venit sa-l vada in a 7-a zi.
Toate aceste exemple implica initieri, departe deocamdata de cunoasterea oamenilor. Fiecare initiere insemna evolutie spirituala. Iar evolutia spirituala a fost legata intotdeauna de cifra 7. Religiile se deosebesc prin multe lucruri, dar au un punct comun. Hinduism, islamism, crestinism, budhism, toate religiile terestre au cifra 7. Fie ca e vorba de 7 zei, 7 zile, 7 usi sau ferestre ale sufletului, 7 chacre.

Numarul sacru al Domnului

Invataturile initiatilor arata ca cifra 7, pentru cei creati dupa chipul si asemanarea Lui, reprezinta Divinitatea pe cele 7 nivele ale sale. De la primul nivel sfant si care este si prima treapta de evolutie a celor creati, pana la cel de al 7-lea nivel al Universului respectiv si trecerea in urmatorul Univers. Nu trebuie confundata Divinitatea, ca esenta, cu Dumnezeu. Daca Divinitatea este reprezentata simbolic de cifra 7, Dumnezeu este reprezentat de 777. Adica de 3 ori 7, de 3 ori sfant. Sa nu uitam insa ca acest Univers este guvernat de Trinitate.
Numarul lui Dumnezeu ne conduce pasii catre Trinitatea Insasi. 777 a 3 X 7 a 21 a 3. 21 simbolizeaza legatura dintre Tatal si Fiul (2) si Sfantul Duh (1), adica liantul sfant. 21 insusi ne arata esenta trinitatii. 2 + 1 a 3. Iata asadar, o relatie pe care matematica oamenilor nu ar accepta-o niciodata: 777 a 3 X 7 a 21 a 3. Totusi, aceasta relatie reprezinta secretul vietii.

Atunci noi vom reveni

Atunci noi vom reveni

In 1992 am fost in Bucegi si am stat 43 de zile impreuna cu alti 6 prieteni. Am tinut post si am incercat pe cat posibil sa ne purificam trupurile si spiritele in preajma grotei lui Zamolxis si a pesterii Ialomitei. Zile intregi beam doar apa care curgea intr-un mic izvor aflat in grota marelui Zamolxis. Chiar si parintele Teofil, Dumnezeu sa-l odihneasca, spunea ca apa de acolo este sfintita si ca are proprietatile aghiasmei. Ceea ce va voi spune acum s-a intamplat dar altfel decat voi relata eu. Am preferat, pentru a fi inteles mai bine, sa pun totul intr-o forma literala.

In vara lui `92 ma gaseam, de aproape o luna de zile, pe munte, cu fratele meu mai mare si un grup de geodezi si speologi, colegi de-ai lui. La vremea respectiva nu prea ma interesa nimic. Aveam 20 de ani si o mare lipsa de interes pentru ce se petrecea in jurul meu. Voiam doar sa ma distrez. Asta urmaream si atunci. Nu ma interesa ce cauta acel grup pe munte si nici ce discutau ore in sir, de dimineata pana seara. Nu ma interesau nici manuscrisele lor, cautate si descoperite de-a lungul mai multor generatii. Nu ma interesa nici de ce grupul din care facea parte fratele meu se numea Aras si nici nu credeam povestile cum ca ar fi fost intemeiat inca de pe vremea dacilor cu un anumit scop. Nici acum nu pot sa imi explic ce s-a intamplat in noaptea aceea cu mine...
Era la jumatatea lunii august. Fusese o zi plictisitoare, dupa mine, dar ei erau fericiti. Reusisera sa descifreze un text vechi si sa traseze un drum prin una din pesterile Carpatilor. Un traseu care nu poate fi descoperit de cei care vin doar ca sa viziteze pestera respectiva. Urmau ca, a doua zi, bine echipati, sa mearga sa vada legenda la fata locului.
Cand toti pregateau masa, m-am strecurat intr-unul din corturi si am luat harta. Faceau totul aproape fara sa ma gandesc. O vointa mai puternica decat a mea imi coordona miscarile. Am luat un tarnacop, o lanterna si o franghie si am plecat, prin intuneric, pe drumul care ducea la pestera.
Ajuns aici, am urmat traseul marcat pe harta din mana mea. Am trecut de zona turistica si am ajuns la zona lacurilor, cum era denumita. Fara sa ma pot opri, am intrat in apa. Apa era destul de rece si-mi ajungea pana la mijlocul coapselor. Pe masura ce inaintam apa devenea mai adanca dar si mai calda. Imi ajunsese pana la gat. Voiam sa ma opresc, dar glasul din mine imi poruncea sa merg mai departe. Am mers cateva zeci de metri, dupa care apa a inceput sa scada. Cand m-am oprit la punctul marcat pe harta eram intr-o apa inchisa la culoare, aproape neagra. Ma uitam la harta si am inceput sa tremur. Urmatorii 5 metri erau marcati sub apa. Am crezut ca totul este o prostie. Ca ma voi ineca acolo, pentru ca de oprit nu puteam sa ma opresc. Atunci am simtit o caldura puternica in mine si glasul mi-a soptit ca totul o sa fie bine. Am legat tarnacopul de franghie si am strecurat harta intr-un buzunar impermeabil al combinezonului meu. Am tras aer in piept si m-am lasat in jos pana acolo unde am simtit ca teritoriul se largeste. Lanterna nu ma ajuta cu nimic in intunericul acela de smoala. Ma impingeam in perete catre inainte pana cand, nemaiputand rezista fara aer, am mai zvacnit o data inainte de a ma ridica brusc pe verticala. Si ciudat lucru, acolo unde ma asteptam sa ma lovesc de perete, am simtit gol. M-am ridicat in picioare si am incercat sa privesc in jur. Eram aproape de marginea unui lac subteran. Mai ciudat era faptul ca intunericul nu mai era asa de intens. Am scos harta si am pornit mai departe. Cred ca am mers mai bine de 600 de metri pana la urmatorul punc marcat. De data asta era mai dificil Intrandul parea sa se afle undeva la circa 3,5 - 4 metri inaltime. Am urcat si, intr-o pozitie aproape icomoda, am inceput sa lovesc peretele cu tarnacopul. In momentul in care am dat prima lovitura, un strigat infiorator a cutremurat peretii pesterii. De frica am transpirat instantaneu. Cu toate acestea, glasul imi poruncea sa sap fara teama... Nu stiu daca a durat doua sau trei ore pana cand am reusit sa indepartez un strat de aproape 50 de centimetri de depuneri calcaroase. Eram frant de oboseala, de-abia ma mai miscam cand tarnacopul a lovit in gol. Am marit deschizatura pana m-am putut strecura, aproape culcat, intr-un fel de coridor ingust. Ma asteptam sa merg mult in pozitia asta dar dupa cativa metri culoarul a inceput sa se mareasca. Acum mergeam in picioare si priveam uimit in lungul unui tunel care avea o forma perfect dreptunghiulara. La capatul tunelului se vedea un fel de lumina verde.
Am inaintat si, in momentul in care am pasit in noul intrand am auzit, de data asta foarte aproape de mine, acelasi strigat fioros, venit parca de dincolo de timp. Am ramas fascinat de ce era in jurul meu. Ma aflam intr-o sala aproape sferica, unde peretii reflectau acea lumina verde pe care o vazusem initial. Sala avea un diametru de circa 30 de metri iar in mijloc era un fel de altar de unde, un chip cioplit dintr-un fel de cristal verde, ma privea de sub caciula de lana pe care mesterul creator i-o pusese sa-l fereasca, probabil, de frigul din pestera. M-am apropiat de altar si am pus mana pe fruntea acelui chip. Am simtit o strafulgerare in palma si, prin fata ochilor au inceput sa mi se perande imagini pe care nu le vazusem niciodata. Retraiam lupte. Eram participant pasiv la un razboi galactic, puteam vedea cum rebelii fusesera infranti si urmariti prin Univers. Apoi, dintr-o data, vedeam o planeta mica, plina de verdeata, aproape nelocuita. O planeta albastra unde ultimii supravietuitori isi gasisera scaparea. Vedeam cum, rand pe rand, acestia parasisera viata, apoi, parasisera chiar planeta si-si reocupara locul lor in Univers. Lacrimi imi curgeau fara voia mea pe obraz. Ma simteam pustiit, ca un copil ramas orfan. In momentul aceea, deasupra altarului a aparut imaginea unui barbat, a unui luptator. Privirea lui senina s-a oprit asupra mea si glasul lui a rostit cuvinte dintr-o limba pe care nu o stiam. O limba ciudata. Dar si mai ciudat era faptul ca intelegeam ceea ce imi spunea. Mie si celui a carui vointa ma purtase pana acolo. Imi spunea sa stau linistit ca nu am fost parasiti, ca ei vegheaza asupra noastra si ca ne vor lua la timpul potrivit. Nu intelegeam nimic. Nu stiam nici de ce vreau sa plec cu ei, nu stiam nici macar cine erau ei si nici cine eram eu. “ Voi sunteti copiii nostri. Ati ramas aici ca sa invatati Legea Universului. Cand veti sti sa infruntati moartea la granita ei cu viata, cand veti invata sa iubiti cu adevarat, atunci noi va vom lua acolo unde este locul vostru. Atunci noi vom reveni. Acum du-te copile si urmeaza-ti destinul. Si nu uita, noi suntem langa tine “.
Atat imi mai aduc aminte, pentru ca in secunda urmatoare am cazut la pamant. Nu stiu cat am zacut acolo. M-au trezit niste zgomote. Era fratele meu si prietenii lui care ma cautau. Cand au ajuns la mine eram plin de zgarieturi si de rani deschise pe tot corpul. Cu toate astea nu ma durea nimic. Au inceput sa tipe la mine si sa ma zguduie, sa-mi spuna ca sunt un rasfatat si un inconstient. Le-am spus doar “ Am fost acolo. Nu-i mai cautati. Cand va veni vremea, atunci ei vor reveni. “ S-a lasat o liniste mormantala. Nimeni nu a mai intrebat nimic. Nici macar unde disparuse harta cu care plecasem... Nici acum, dupa 10 ani, nu sunt convins ca ceea ce am trait s-a intamplat in realitate si nu a fost doar efectul gandurilor unui tanar de 20 de ani.

Lumea de dincolo de bariera

Lumea de dincolo de bariera

O lume ciudata

Este o lume stranie si periculoasa. O lume cu care ne aflam zi de zi in plin razboi, fara sa ne dam seama. Situata in afara coordonatelor spatio-temporare perceptibile in Universul nostru, este aliatul principal al Infernurilor, fara a fi, prin ea insasi negativa. Conducandu-se dupa o logica diferita de ceea ce putem constientiza, cei de dincolo de bariera s-au facut temuti si urati, dar in acelasi timp respectati, pentru forta lor, de toate taberele. Nimeni nu poate patrunde in lumea lor. Putinii luptatori care au reusit sa treaca dincolo de hotare nu s-au mai intors. Iar cei cativa care s-au intors nu au putut povesti nimic. Pentru ca totul depasea puterea lor de intelegere si capacitatea lor de lupta. Aceasta este o prezentare succinta a celei mai ciudate lumi: Lumea de dincolo de bariera sau Lumea Senzatiilor.

Imperatorii – generatorii senzatiilor

Cei mai puternici luptatori energetici de dincolo de bariera sunt Imperatorii. Posesori ai unei forte energetice distructive considerabile, sunt cei care coordoneaza atacurile impotriva intrusilor sau a lumilor cu care sunt in razboi. Atacul asupra unui organism fizic sau energetic se face prin penetrarea structurii energetice in punctele de regresie temporara si preluarea controlului asupra centrelor de comanda extrasenzoriala. Punctele de regresie temporara sunt cele prin care se face intoarcerea in Trecut, mai exact in acea parte a trecutului in care a fost proiectat si conceput un organism. Lucrul asta se intampla doar in cazul in care Imperatorii ataca niste luptatori experimentati care nu au brese in sistemul lor de aparare, singurul mod de a trece dincolo de scutul energetic al acestora fiind intoarcerea in timp si intrarea prin decalaj temporar in structura energetica care tocmai este construita. Decalajul temporar ii ajuta sa nu fie simtiti de cei care proiecteaza si construiesc noul organism. O data spart scutul energetic, imperatorul preia comanda centrelor extrasenzoriale si trimite impulsurile energetice sub forma senzatiilor, indeosebi sub forma dorintei de auto-dezintegrare. Totul se petrece atat de repede incat nici nu-ti dai seama cu ce te lupti. In clipa in care luptatorii simt in ei dorinta de dezintegrare, isi dau seama ca au fost atacati, dar nu mai au timp pentru aparare. Devin trecut.

O lupta care dureaza o viata

Cum spuneam si la inceput, Lumea Senzatiilor nu este negativa prin definitie. Pentru ca senzatiile pot fi de ura, de frica, de nebunie, dar pot fi si senzatii de iubire, de atasament. Cele din urma sunt mult mai periculoase pentru ca nu ajungi sa-ti dai seama ca este o senzatie decat atunci cand este mult prea tarziu. Atunci cand senzatia de iubire pune stapanire pe tine si te transforma, treptat, intr-un individ gelos, posesiv, brutal, capabil de gesturi necugetate. Din pacate, foarte putini oameni constientizeaza pericolul invizibil si tacut venit de dincolo de bariera si foarte putini sunt cei care reusesc sa lupte impotriva lui.

Cea mai eficienta arma pe care o avem la dispozitie este rugaciunea. Rugaciunea spusa din inima si nu doar de frica. Pentru ca rostirea rugaciunii elibereaza in noi fortele ancestrale capabile sa invinga senzatiile. Fiecare cuvant al rugaciunii activeaza energia care va forma scutul personal prin care nu poate patrunde nimic si care va inchide punctele de tangenta temporara si canalele deschise de Imperatorii de dincolo de bariera. Dar castigarea unei lupte nu inseamna castigarea razboiului. A razboiului dintre Bine si Rau care dureaza toata viata si dincolo de viata. Cand o senzatie este invinsa, o alta ii ia locul. Strategia lor este atat de complicata incat risti sa te invinga inainte de urmatoarea lupta.

Dupa lupta vor urma senzatii de siguranta, de destindere, cand ai impresia ca esti protejat si ca nimic nu-ti mai poate face rau. Vei avea impresia ca ti-ai adus o contributie esentiala in razboiul nevazut si te vei simti nemaipomenit. Si atunci, cand te vei crede in siguranta, cand vei crede ca stii ce trebuie sa faci la urmatorul atac, atunci cand garda ta este lasata, urmeaza atacul. Vei capata atata incredere in tine, incat atunci vei incepe sa faci primele greseli. Pe care nici nu le vei considera greseli. Cei ce vor sa nu greseasca trebuie sa treaca totul prin filtrul ratiunii si, ceea ce ramane dupa asta, trebuie raportat la cele doua porunci lasate de Isus: 1. Sa nu ai alt Dumnezeu decat pe Domnul Dumnezeul tau si 2. . De aici porneste baza pentru fundamentarea luptei impotriva dusmanului de dincolo de bariera.

Monstrul din lumea de dincolo la Pestera Ialomitei

Monstrul din lumea de dincolo la Pestera Ialomitei

Eram cu Gavriil la Pestera in ajunul Pastelui. Dupa amiaza. Am luat 2 lumanari si bricheta lui Gavriil si am plecat de la hotel ca sa vizitam Pestera. Fusesem si mai devreme, dar atunci erau prea multi vizitatori. Am intrat si am inceput ascensiunea pe scarile pesterii, scari din lemn, umede si uneori lipsa sau putrede. Ne apropiam de fundul pesterii - portiunea care poate fi vizitata fara un echipament special. La un moment dat am auzit o respiratie greoaie. Pe moment am crezut ca era Gavriil. Apoi am auzit niste lovituri repetate. Pe masura ce ne apropiam de final, loviturile se auzeau tot mai aproape iar respiratia tot mai puternica. Mai mult decat atat. Am inceput sa simt fizic respiratia si pe cel care lovea. Era cumplit.

Un fel de mostru de dincolo de noi lovea cu pumnul intr-o poarta metalica. Voia sa vina aici, in lumea noastra. De ce spun un fel de monstru? Pentru ca era de o inaltime de aproximativ 2 metri, avea solzi, un fel de coada si maini care se terminau cu ghiare. In schimb, rautatea lui ma facuse sa-l simt fizic. Decalajul spatial aproape fusese anulat de apropierea temporala. Eram decalati la doar cateva zeci de minute de cel ce ne voia. Mai putin de 1 h. O frica animalica ma cuprinsese. Mai aveam putin si innebuneam. M-am uitat la Gavriil. Si el la mine.

Mi-am dat seama ca ceva asemanator simtise si el pentru ca m-a intrebat: “Bonzule, tu auzi?... Ramai tu in spate? “ Desi imi era teama mi-am dat seama ca asta era ultima noastra sansa. Daca spuneam nu, eram sigur ca in clipa urmatoare ne-am fi pierdut amandoi capul de frica si sunt convins ca nu am fi mai iesit din pestera. Cel putin in ceea ce ma priveste pe mine. Mai stiam si ca bestia doar atat astepta. Frica noastra dezlantuita i-ar fi deschis poarta si ar fi reusit sa ajunga la noi. Probabil ca am fi luat-o la fuga, lumanarile s-ar fi stins si poate am fi cazut pe pietrele pesterii si... Am ramas al 2-lea si ne-am indreptat spre iesire, in timp ce eu imi formam un scut de aparare pentru spate. Mai exact l-am chemat pe El sa-mi apere spatele. M-am lasat cuprins de bunatatea lui, singura care putea anihila rautatea dusmanului.

Dupa ce ne-am intors la hotel, circa 2 ore am stat intins pe pat. Mi se deschisesera circuitele energetice din zona plexului solar si pierdeam continuu energie, fara sa pot opri scurgerile. Frica ma invinsese de data asta. Partial, dar ma invinsese. Si am simtit cum poti pierde o lupta daca te lasi invins de frica. Mai ales ca Frica este ea insasi o entitate de dincolo de bariera.

Cum poti sa o infrangi? Fiecare are felul sau de a lupta. Trebuie sa te depasesti pe tine insuti. Trebuie sa treci dincolo de bariera daca vrei sa lupti cu ea. Si sa mai si ramai intreg dupa asta. Sa o cunosti, sa-i dai o forma, eventual un nume, o identitate. Pentru ca altfel nu ai cum lupta. Nu ai cu cine lupta. Dusmanul va ramane invizibil in timp ce tu iti vei consuma energia intr-o lupta inegala. Si, dupa ce te vei consuma, te va inghiti inainte de a-ti da seama ce se intampla cu tine. Ca sa lupti, provoaca-ti dusmanul, dar da-i neaparat o identitate si o forma perceptibila, indiferent de forma.

Cei 9 Magi ai Crucii

Cei 9 Magi ai Crucii

Si acum stau si ma intreb cum a inceput si cum s-a sfarsit povestea celor 9 Magi ai Crucii? De fapt nu s-a terminat, dar sunt intr-o perioada in care nu mai stiu ce este bine si cat de este de bine sa folosesti anumite forte in scop personal. Eram acasa la unul dintre prietenii mei. Singur. Voiam sa influentez pe cineva de la distanta. Atunci m-am gandit la magie. Dar cum sa fac magie cand nu mai facusem niciodata? “ Magia este in voi. Apuca-te si vei vedea. “ Cuvintele astea m-au urmarit cateva zile. Apoi, intr-o zi, m-am apucat. M-am imbracat in negru. Am facut o candela dintr-un pahar mai mic, ulei si fitil de la o lumanare. Am avut un crucifix mai mare, metalic. Am aprins noua lumanari si cateva betisoare chinezesti. Am scos semnul de la gat. Apoi am inceput sa spun Paraclisul Maicii Domnului si de 9 ori Tatal nostru. Dupa care, m-am trezit chemandu-i pe cei 9 Magi ai Crucii.

Nu stiam cine sunt si nici nu mai auzisem de ei. Credeam insa cu putere in magia Crucii. Stiam ca este cea mai puternica magie. In timpul invocarii am ars o suvita din parul persoanei in cauza si am rostit anumite cuvinte pe care nu mi le pot aminti, intrucat nu mai eram eu insumi in clipele acelea.
Un timp mi-a fost teama de gestul meu. La un moment dat, l-am intrebat pe Hafial cine erau cei 9 Magi ai Crucii. Rabinul a fost surprins de intrebare si de denumire. Dar Hafial mi-a raspuns. Mi-a spus ca erau Fii ai Pamantului si ca veneau din Trecutul acestuia. Ca fortele lor l-au ajutat pe Moise si ca ei pot intelege egoismul uman. Si ma pot ajuta. Abia atunci am constientizat faptul ca ei erau langa mine si ca asteptau sa ma ajute. In toate problemele.

Ce pot sa mai spun este ca, de cate ori aveam unele mici probleme la serviciu, ii rugam sa trimita pe unul dintre ei si sa le rezolve. Fara violenta. Dorinta mea de a-i simti alaturi de mine era atat de mare, incat, intr-una din zile mi-au aparut vizual. Erau Toti imbracati in negru, cu o imbracaminte simpla. Si aveau cate o katana in mana. Din ziua aceea, cand aveam nevoie de ei apareau langa mine. Am incercat sa-i privesc pe fiecare in parte in fata, dar nu am reusit. Mi-au transmis ca nu are nici un sens efortul meu pentru ca ei oricum arata altfel. De cateva ori, noaptea, pe cand ma intorceam acasa, m-a cuprins o frica organica. Fara sa-mi dau seama ce anume a provocat-o.

Aveam impresia ca pe scara ma asteapta cineva. In clipa urmatoare, pentru prima data, Magii-Luptatori s-au desfasurat. Acoperindu-se unul pe altul au urcat pana la etajul la care locuiam. Unul ramasese la usa, altul era in capul primului rand de scari, unul era dedesubtul acestor scari. Altul era in capatul inferior al celui de al doilea rand de scari si altul in capatul superior al scarilor. In sfarsit, unul era in fata usii, la aproape 2 metri, supraveghind zona care ducea catre etajul urmator. Ceilalti erau langa mine, cu katanele pregatite pentru orice situatie. Desfasurarea asta a fost ceva extraordinar. Mi-am dat seama de multiplele valente ale Luptatorilor. De atunci a inceput sa-mi faca placere simpla lor prezenta. Cand ii rugam sa rezolve o situatie de conflict, functie de gravitate pleca unul sau cativa dintre ei. Dar, toata aceasta situatie a avut un final putin neasteptat.

Era o zi din luna decembrie. Nu stiu de ce, eram putin nervos. Sefa m-a chemat la ea si a inceput sa urle la mine. Aveam 2 luni in care lucrasem enorm pentru PRO TV. Fara prima sau multumiri. Nopti in sir ramaneam la serviciu ca sa lucrez. Ajungeam sa cuantific zile de lucru de 36 de ore. Eram efectiv daramat fizic. Iar ea nu era multumita. In clipa in care m-a chemat la ea mai aveam putin sa explodez. Intrand in birou, cei 9, traind starea mea de nervozitate si considerand de datoria lor sa ma apere au intrat impreuna cu mine. La inceput s-au dispus in semicerc in fata mea. Apoi, cand sefa a inceput sa tipe la mine. toti 9 s-au dispus in semicerc in spatele ei. Dar eu nu am mai rezistat. Pe moment am vrut ca sefa sa moara. In clipa urmatoare, unul dintre ei s-a desprins de grup, s-a postat chiar in spatele ei, a ridicat katana si a repezit-o spre capul ei.

Totul s-a desfasurat in mai putin de o fractiune de secunda. Timp in care, am stiut ca daca nu opresc lovitura, ea o sa moara. Dar Calea mea nu era calea Mortii ci a vietii. Am constientizat acest lucru si mi-am acceptat Soarta. Sabia s-a oprit chiar deasupra capului. Daca intarziam, structura ei energetica si astrala ar fi fost rupta. Legatura ei cu lumea asta ar fi fost taiata si ea ar fi murit. Pentru ca eu ma enervasem. Si nu eram de acord ca cineva sa moara doar din atat lucru. Totusi, am fost inca o data convins de forta Lor.

Au disparut dupa ce m-am indoit de ei. Vorbeam cu Mosu` si-mi povestea o carte scrisa de un initiat care - asemenea mie - era ajutat de diverse forte oculte. Numai ca acele forte oculte il ajutau asteptand ca el sa dea semne de slabiciune si sa-l atace. Deci respectivul trebuia sa fie mereu in garda, altfel aliatii lui il distrugeau. M-am gandit atunci daca nu cumva si aliatii mei erau la fel. Din clipa aia s-au retras in umbra mea si nu au mai aparut, desi le simt prezenta. Suspiciunile mele i-au dezamagit si i-au necajit. Forta lor energetica a ramas langa mine. Pana cand o voi folosi. Cand? Cum? Unde? Nu stiu. Si deocamdata nu ma intereseaza. Nu mai vreau sa ma pierd cautand raspunsuri la intrebari care nu ma ajuta ci, din contra, ma fac sa pierd un timp pretios pe care l-as putea folosi altfel. Rabdarea este cea dintai virtute a unui Luptator.

Asalt astral in pestera Ialomitei

Asalt astral in pestera Ialomitei

Intotdeauna am considerat ca, inainte de a intra in lupta cea adevarata, inainte de a deveni luptatori, trebuia sa ne petrecem o noapte in Pestera. Sau nu neaparat o noapte. Daca timp de 1 h am fi rezistat normal, restul noptii nu mai conta. Insa, trebuia sa rezistam acea ora. Am incercat sa ma pregatesc timp de cateva luni pentru a trece testul pesterii. Am stabilit protocolul care trebuia indeplinit in pestera.

Am stabilit si coordonatele generale ale luptei care urma sa se desfasoare. Cadrul general de lupta trebuia sa-l impun eu si nu sa-l accept pe al celor care urmau sa ma atace. Altfel as fi fost pierdut.

Din pacate, nu am dus pana la capat cercetarile pentru tot ceea ce trebuia sa se intample. Trebuia sa-mi perfectionez vechiul TAO si sa creez altul nou, un TAO de intrare in lupta. Trebuia sa ma documentez, sa analizez pozitia cartilajelor palmelor pentru o eventuala crestatura in forma de cruce. Apoi, dar nu in cele din urma, trebuia sa fac invocarile pentru lupta. Trebuia sa deschid un canal pana dincolo de bariera si sa-mi rostest provocarea. Trebuia sa depun un juramant in fata Fortei. Noul meu juramant, ca luptator care trecea pe o alta treapta energetica. Nu am facut nimic din toate astea. Sau aproape nimic.

Pe 14 noiembrie am plecat cu Rabi la Pestera. Ne-am cazat la Padina. Dupa ce s-a intunecat, era trecut de 20.30, am plecat cu el catre pestera. Eram echipat in negru, aveam chiar o cagula la mine, special pentru noaptea pe care o asteptam. Si simteam o teama teribila. Daca pe timpul zilei eram nerabdator sa intru in pestera, odata cu lasarea intunericului mi s-a facut teama. Tremuram fizic, efectiv. La inceput eram hotarat sa intru si sa raman fara lumina. Mai precis, voiam ca Rabi sa ma conduca doar cu lanterna sa si sa plece tot cu lanterna. In felul asta eram obligat sa raman in pestera pana dimineata.

Pana la urma am oprit si eu o lanterna. Apoi, locul unde trebuia sa se desfasoare lupta era situat undeva la intersectia a 3 drumuri care treceau prin pestera: cel pe care veneai, cel care se continua catre fundul pesterii si unul unde erau niste grote inundate, care nu stiu cat tineau. Acolo trebuia initial sa indur asaltul. Dar mi-a fost teama ca nu voi rezista la un atac din 3 parti deodata. De aceea am ales un loc acoperit care imi acoperea spatele (oarecum) si lateralul, atacul principal neputand fi dat decat frontal.

Rabinul m-a lasat la poarta manastirii din gura pesterii. Din pacate, cand am intrat am dat fata-n fata cu un muncitor care astepta pe unul din cei 2 calugari care tineau slujba. Am intrat in pestera. Era intuneric. Am gasit un loc - destul de aproape de intrare. Am pus o patura pe care o pregatisem special si m-am asezat in Pan-tzo.

Am impreunat mainile ca pentru rugaciune. In clipa aceea am simtit cum se declanseaza automat un scut energetic si cum se inchide. Un flux energetic puternic trecea prin corpul meu. Am creat o sfera de protectie personala. In clipa aceea l-am simtit cum se apropie. Venea in viteza. Cobora treptele de lemn in viteza.

Cand a ajuns langa mine s-a izbit de sfera de protectie. A inceput sa dea tarcoale sferei in cautarea unui loc vulnerabil. Intarzierea aceasta era sa-l coste viata. Pentru ca, in clipa urmatoare, Master a adus o sfera de protectie care a cuprins tot locul in care ne gaseam, deci o parte suficient de mare din pestera. Cand a simtit sfera a 2-a l-a cuprins turbarea. Si-a dat seama ca este o capcana. Dar deja era tarziu. Nu mai avea pe unde sa se retraga. Nu stiam ce trebuie sa fac. Atunci am chemat a doua sfera sa se contopeasca cu sfera personala. Spatiul in care era bestia se micsora din ce in ce mai mult. Ajunsese atat de mic, incat bestia, pentru a nu fi strivita, isi micsorase dimensiunile pana aproape de starea energetica. Dar, in acelasi timp, simteam ca alti 3 luptatori se indreapta catre mine.

Nu stiu ce s-ar fi intamplat pentru ca, in clipa urmatoare calugarii au aprins lumina in pestera si au venit sa ma caute si sa ma roage sa ies din pestera. Asupra acestui capitol nu vreau sa insist. Cert este ca aici s-a sfarsit prima mea incercarea de a trece testul . Cand va fi urmatoarea incercare, nu stiu...

Cine supravegheaza Romania din Ceruri?

Cine supravegheaza Romania din Ceruri?

Intotdeauna curiozitatea oamenilor a fost trezita de fenomenele ceresti iesite din comun pe care le-au consemnat ca fapte demne de a fi comunicate viitorimii. Se consemnau ploi si zapezi in cantitati uriase, cutremure care faceau ravagii dar, in special, fenomene care prin inexplicabilul care le invaluia pareau fantastice. Manuscrisele si cartile cu un continut religios sau laic isi ofereau paginile pentru astfel de relatari, iar publicatiile vremii prezentau si ele asemenea fenomene curioase. La randul nostru vom infatisa o serie de consemnari din cronici despre aparitii ciudate deasupra teritoriului celor trei state romanesti: Ardealul, Moldova si Tara Romaneasca.

De cand ne supravegheaza OZN-urile?

Prima relatare cunoscuta de acest fel dateaza din 8 noiembrie 1517 si este inscrisa in Letopisetul moldovenesc: “ semn mare s-au aratat pe ceriu, c-au stralucit dinspre miazanoapte ca un chip de om, de-au statut multa vreme si iara s-au ascuns in vazduh“.

Facand un salt de aproape 200 de ani, in 1709 intalnim o alta relatare despre un eveniment ciudat petrecut pe teritoriul Moldovei:

“...s-au aratat doi stalpi mari, ca de foc, unul de la apus, celalalt de la rasarit, mergand ca un alfa si unindu-se au fost ca un curcubeu in vreme de ploaie, stralucind foarte luminos ca la 3 ore si apoi au plecat. “ Asemenea, din Banat, martorii insemnarilor din manuscrise, ne-au lasat amanunte despre aparitia unor OZN-uri in anul 1737:

“ cand au imblat 1737, sara dupa cina, spre ziua lui sveti Nicolae, s-au aratat un semn pre cer dinspre miaza noapte, rosu ca sGavriile si lat. Si au fost mai doua ceasuri si s-au despartit in doao, apoi iar s-au impreunat si s-au asezat iar spre apus. “

Nu au trecut nici 40 de ani de la aceasta intamplare si un alt OZN a fost observat, de data asta, in Tara Romaneasca.

“ ...cand s-au incheiat pacea intre Rosiia cu turcii la luna lui iulie, cu 3 luni mai innapoi s-au intamplat aproape de Targoviste aceasta ciudesenie...Intr-o dimineata, pan-a nu rasari soarele, unde era ceriul senin dintoate partile, deodata s-a ivit un mic noru luminos, din care au inceput a tuna, apoi deodata trasnind, au cazut ca ploaia multe pietre dintr-acel noru, in coprindere ca de o versta de locu si mai bine, care pietre era negricioase ca noroiul cel gros si a lor faptura bucati, cum ar fi fost toate rupte dintr-o lespede, unile mai mari si altele mai mici. Cele mai mari cat pumnul si mai mari unite, alte mai mici si ca nuca. Si cu atata repeziciune au cazut, incat cele mai mari s-au ingropat in pamant da cat o palma si mai bine iar cele mai mici mai putin, dupa a lor greutate, iar cele mai marunte au ramas asupra pamantului, ca grindina. Si scotandu-le, atat cele mari cat si cele mici mirosea a noroi statut si putinel cam a pucioasa”.

Aceasta intamplare i-a facut pe ufologii din Romania sa afirme ca ar fi vorba despre un procedeu de evacuare a reziduurilor din interiorul unei nave de zbor, solidificate - pentru a restrange aria de ocupare din nava - printr-un procedeu necunoscut la ora actuala si din care fusesera scoase toate resursele energetice. Daca intamplarea anterioara lasa loc disputelor, urmatoarea nu lasa loc pentru interpretari. Dar sa lasam martorul sa prezinte cazul:

“Leat 1793 noemvrie 27, dumineca 2 pol ceasuri din noapte s-au cutremurat pamantul de 3 ori, aflandu-ma la masa la Floresti, cu dumnealui sardarul Constantin Poenaru. Iar a doua zi sara, tot la acea vreme au facut minune luna, ca intr-o jumatate de ceas au fugit pe ceri, de la pranzul mic fiind luna pana au venit la chindie. Si apoi au incetat “ .

Tinand cont de faptul ca pranzul mic reprezinta locul de pe cer ocupat de cu 45* inainte de cel mai inalt punct al cursei sale, iar chindia locul situat intre zenit si apus si daca retinem expresia celui care povestit in loc de , explicatia stiintifica lipseste cu desavarsire si este acceptata teza traiectoriei unei nave care imprastia o luminozitate puternica.

Trecand in secolul urmator, sa parcurgem insemnarile lui Irimie Stan din Sacele - Brasov:
“La anul 1812 au iesit o stea mare cu multe raze de catre amiezi: de noapte rasarea si mergea la muscali apoi s-au intorsu si au mers la apus si i s-au stricat razele. Steaoa patru luni au umblat in bataia frantuzului cu muscalul, cu neamtul“.

Ce era acea stea care timp de 4 luni a tinut sub observatie teritoriul catorva tari implicate in razboi - sa nu uitam ca era vorba de o Europa sfasiata de lupte, o Europa in care armatele lui Napoleon cucereau stat dupa stat pana s-au impotmolit tocmai de Rusia. Sa fi avut vreo implicare acea nava cu infrangerea ulterioara a lui Napoleon. Sa fi scris istoria? Deocamdata nu putem sa raspundem unor asemenea intrebari.

Moldova, un loc preferat de extraterestrii

Sa lasam speculatiile si sa rasfoim in numarul sau 37 din 1832:

“Marti, 1 noembrie dimineata pe la 5 1/2 ceasuri evropiene s-au vazut in Iasi in firmament o meteora care fulgerand s-au lasat in gios o multime de candele in forma celor de artifitie, impreuna cu un miros de pucioase, dupa care s-au format un stalp luminos si verticale (din sus in gios) ce peste tot au tinut ca la 5 minute“.
Este prima data cand apare referire la o decolare verticala la o viteza apropiata cu cea a luminii. Cativa ani mai tarziu, in 1837, un alt corp zburator ciudat este vizibil in partea de nord a Moldovei:

“Pe la 11 ceasuri s-au vazut chiar deasupra manastirii Neamtu un glob luminos de forma sferoida lunguret, in marime ca de 12 palme. Acest meteor se cobora din atmosfera in directie oblica spre apus incet pe deasupra ograzii manastirii, luminand toate poenile cu foarte vie si sclipicioasa lucoare si slobozind scantei care lumina ca ale stelelor cazatoare. Din partile invecinate cele de aproape, precum Targu Neamtu, se parea cum ca manastirea ar fi arzand. Acest meteor s-au observat si la Dorohoi la acelasi ceas“.
Dar sa nu plecam din Moldova, pentru ca la 1 februarie 1841, un spiter, Iosif Teohari, ne relateaza despre o noua aparitie OZN:

“ ...se arata la o mica inaltime, de o forma sferica, diametrul se parea ochiului a fi de 2 palme, albiu si foarte luminator, slobozindu-se de la nord-ost spre vest si lasand in urma si o coada prea frumos scanteietoare. Cu desfiintarea numitei sfere meteorice se informa o alta, a carei forma era mai mica, dar lumina mai infocata, care tinu aceeasi directie, lasand o asemine coada scanteitoare si facandu-se in sfarsit nevazuta spre marginea apuseana a orizontului nostru...” .

Se vede asadar ca, o data cu trecerea timpului, navele care isi faceau aparitia deasupra teritoriului celor 3 tari romane se perfectionau, de data aceasta fiind vorba de prima decuplare in aer si continuarea zborului in sistem autonom. Care este interesul vizitatorilor din aer fata de tara noastra si de ce ne tin sub observatie fara sa intervina? Cine sunt ei si cat de evoluati sunt? Vin din Spatiu sau din viitorul Terrei? Sa fie Romania o tara aflata sub supravegherea OZN-urilor si a celor aflati la bordul lor? Sunt intrebari la care ii lasam pe altii sa raspunda. Datoria noastra este sa informam si asta am facut si in materialul de fata.

Cum am devenit Luptator al Ordinului Trinitatii

Cum am devenit Luptator al Ordinului Trinitatii

A inceput brusc, in luna octombrie a anului 1996, cand simteam ca Timpul trece pe langa mine, ca ceva se apropie si ca trebuie sa fiu pregatit pentru ceea ce va urma. Nu am stiut ce. Nici acum nu stiu si poate niciodata nu voi afla ce asteptam...
Intr-una din zile l-am sunat pe un fost coleg de sala. Simteam ca trebuie sa vorbesc cu el. Nu cu unul din prietenii mei ci cu acel coleg. I-am dat un telefon si am stabilit o zi de intalnire, sambata sau duminica, nu mai stiu exact. Stiu ca era doar o zi de sfarsit de saptamana, cand el era liber. Am mers la el acasa si am inceput povestirea. Am povestit despre noi, despre baietii veseli, diverse intamplari prin care am trecut impreuna. Stia multe despre baieti. I-am povestit tot ce credeam ca ma ajuta sa-mi explic scopul pentru care l-am cautat. I-am spus ca nu mai pot practica artele martiale pentru ca nu mai simt cum intra lovitura.

Pentru ca nu mai stiam care este scopul luptei. De ce luptam eu? Ce voiam sa demonstrez? Unde voiam sa ajung? Ce voiam sa ajung? Erau intrebari la care nu puteam raspunde. Iar starea asta de non-raspuns ma tinea pe loc. Nu faceam nimic. Absolut nimic. Nu mai aveam nici macar scopuri. Nimic afara de un strop de credinta, fara de care m-as fi pierdut cu totul. Atunci el mi-a spus ceea ce deja stiam, dar voiam sa mai aud pe cineva confirmandu-mi: Tao-urile au fost facute de luptatori care aveau o anumita structura energetica si un anumit nivel energetic. Niciodata doi oameni nu vor fi identici din punct de vedere energetic. Deci fiecare are propria sa structura energetica si propriile sale lovituri, specifice. Mai precis, fiecare luptator trebuie sa-si faca propriul Tao, care sa contina miscari ce-l definesc cel mai bine energetic.

Am plecat cu gandul asta acasa. Apoi, in urmatoarele zile am inceput sa ma gandesc tot mai mult. Cum sa fac si ce sa fac, pentru ca, de ziua mea, sa am semnul facut din argint. Am inceput sa strang argint de pe unde apucam: de la sotia mea, de la Rabi. Apoi am cautat un giuvaergiu care sa poata face ceea ce voiam eu. Am gasit destul de greu un mester care sa lucreze medalionul. Din ziua in care l-am dat la lucru (sau cateva zile mai inainte, nu mai stiu exact), am inceput pregatirea mea pentru protocolul care urma sa se desfasoare in clipa in care urma sa schimb semnul cel vechi cu unul nou.

Mai mult decat atat, seara, inainte de culcare, dupa ce ma intindeam in pat, incercam sa ma inconjor de o sfera energetica in stare sa-mi conserve energia pe durata somnului. Timp de cateva zile sfera nu a fost chiar o sfera. Avea mai mult o forma ovoidala, dupa configuratia mea fizica. Si nu avea o culoare anume. Mai ales ca lasam culorile sa se perinde, convins ca, intr-un final, ma voi opri la una anume, lucru care s-a si intamplat de altfel dupa circa 4-5 zile. Atunci, intr-o seara, haloul energetic care ma invaluia a luat culoarea verde. Si dupa alte cateva zile am reusit sa obtin si sfera pe care o doream, in clipa in care o chemam. Mai mult chiar, sfera respectiva ajunsese sa ma insoteasca permanent, oriunde mergeam. In toata aceasta perioada, de cand am dat semnul la lucru si pana l-am luat, am incercat sa-mi creez propriul meu TAO. Ideea a pornit de la necesitatea indeplinirii unui protocol in fata celor pe care ii chemam sa fie martori la transformarea mea, la trecerea mea pe o alta treapta. Am inceput sa ma gandesc la tot felul de miscari. Apoi mi-am adus aminte: “...la inceput a fost Cuvantul. “

Si am inceput sa astern pe hartie cuvintele care urmau sa fie definite de anumite miscari si care, sa reprezinte ceva, nu doar o simpla miscare. Si atunci se petrecea un lucru destul de ciudat: deveneam altul, cuvintele se asterneau pe hartie aproape fara sa ma gandesc. A urmat faza in care trebuia ca partii literare sa-i gasesc corespondente in miscarea fizica. A fost putin mai greu, pentru ca miscarile trebuiau bine alese si trebuia sa le simt. Si nu intotdeauna era asa. Chiar si acum, cand scriu aceste randuri, la aproape 1 an si jumatate, nu sunt multumit de miscari. Aproape 1/3 din miscari trebuie schimbate pentru ca nu le simt. Fiecarei propozitii, fiecarui ii corespundea o anumita miscare sau un ansamblu de miscari. Nu voi scrie acest TAO aici, pentru ca cei care vor citi acest caiet trebuie sa-si faca propriile miscari si propriile simboluri, iar TAO-ul meu este mai mult de energetizare, incarcare care poate fi folosita de ambele tabere. De aceea prefer sa nu apara aici asa ceva.

A doua parte a protocolului continea chemarea anumitor entitati pe care le rugam sa vina si sa ia parte la eveniment. In timp ce ma gandeam sa nu omit pe cineva , am lasat gandurile libere, sa porneasca inapoi in timpul care trecuse din 1990 pana in clipa de fata. Si atunci s-a mai intamplat ceva. La finalul pregatirii protocolului de chemare, cineva s-a suprapus peste mine si, cu o voce care venea de undeva de departe si era retransmisa prin mine, m-am trezit spunand cuvinte pe care nu le gandisem nicioadata si nu aveam cum sa le fi gandit:

“ de dincolo de Betha 2 chem partea ramasa in urma. O chem prin Timp si prin Spatiu. O chem din Timp si din Spatiu. Sa vina aici, in acest Timp. Sa vina aici, in acest loc. Sa vina aici, in acest corp, unde ii este locul. Rog armatele thalamice sa-l insoteasca pana aici, asa cum ne-am inteles...“

Am ramas putin mirat de aceasta chemare si nu stiam daca trebuie sa fac acest lucru. Pentru ca nu stiam ce am lasat in urma. Nu stiam daca trebuie sa readuc trecutul in viata mea si, mai ales, daca trebuie sa unesc trecutul meu cu viitorul meu.

Am incercat sa aflu ce este cu Betha 2. L-am intrebat pe Lexus, mai intai, pentru ca mi-a fost mai la indemana. Contrar asteptarilor, Lexus mi-a raspuns pe loc. Mi-a explicat ca eu vin de pe Betha 2, unde am fost imparat. Ca am purtat o serie de razboaie nimicitoare, doar de dragul razboiului. Ca pana la urma, am dus un razboi impotriva unei civilizatii paralele (si a lasat sa se inteleaga cum ca Thalamii ar fi fost acea civilizatie), razboi in urma caruia planeta a fost distrusa. Dupa distrugere, atat eu cat si ceilalti vinovati de asta, atat dintre cei pe care-i conduceam cat si dintre thalami, am fost distrusi si trimisi pe Pamant sa invatam ce este Iubirea. Mi-a mai spus ca pedeapsa a fost indulcita de faptul ca luptele duse de mine erau - intuitiv, fara sa fiu constient de acest lucru - duse impotriva unor planete ale intunericului.

Tot la vremea respectiva - dar asta se intampla dupa ce am luat oficial semnul - am simtit ca, de fiecare cand ma apropiam de Sotia mea simteam o repulsie, ceva din mine intra in garda. L-am intrebat iar pe Lexus de ce se intampla lucrul asta si mi-a spus ca ea este din neamul thalamilor.

Revenind la sfera verde de care ma inconjuram zilnic. Dupa ce am luat semnul de la mestesugar am inceput sa spun, in fiecare seara, de cate 9 ori, timp de 9 zile, , purtand semnul nou peste cel vechi, pentru a se incarca energetic si a se suprapune puste coordonatele mele. Din clipa in care l-am pus la gat, sfera verde si-a marit conturul si si-a perfectionat forma - avea aproximativ 4 metri in diametru (cand dormeam sfera inconjura toata camera in care eram) si o forma perfect rotunda. Ceea ce era mai interesant, era faptul ca, de cate ori eram in masina, ceva ma indemna sa chem sfera, pentru ca tot ceea ce intra in interiorul sau se descarca, pe moment, de toate energiile negative.

Vocea interioara care ma insotea in perioada aia - si nu era Eliszar - imi explica ca gandurile negative erau filtrate de Forta Sferei si-mi spunea ca, daca vreau, ii pot influenta mental pe toti cei care intrau in perimetrul sferei, dar ca, el personal nu-mi recomanda acest lucru, fiindca as fi fost desconsiderat de cei care ma onorasera cu prezenta lor. Forta din spatele Sferei s-a recomandat ca fiind Master, dar un Master la un nivel mai mic decat la cel la care-l cunosteam noi, insa suficient de mare sa anihileze contraloviturile eventuale care puteau fi generate de gestul meu si, in mod special, sa acopere gestul meu, lasand impresia ca, de fapt nu are loc nici un eveniment. Ei trebuiau convinsi ca viata mea si a grupului era mai mult decat normala si monotona. Nu mai trebuia sa atragem atentia asupra noastra. Ceilalti trebuiau sa ne considere adormiti pentru totdeauna si deloc in stare de pregatire si de veghe. Pentru ca ar fi reinceput atacurile si Ei nu-si mai permiteau acum niste lupte in Universul nostru, prezenta lor fiind necesara in alta parte pentru pregatirea loviturii finale, care avea sa rastoarne ordinea veche.

In noaptea de 22 noiembrie 1996, m-am intalnit cu 3 dintre baieti in Gradina Botanica. Aveam nevoie de ei din mai multe motive (in afara faptului ca ei erau prietenii mei):
-in primul rand, aveam nevoie de prezenta lui Lexus, a lui Colisz si a lui Anaximandru. Protocolul cerea ca cel putin 3 din 6 sa fie prezenti.
-apoi, aveam nevoie de prezenta lor fizica pentru ceea ce reprezenta uniunea noastra astrala

Botanica era aproape pustie. Am cautat un loc mai retras si care sa se potriveasca cu momentul care urma. Pana la urma am gasit o platforma parca anume pregatita pentru asa ceva. Acolo i-am rugat sa stea de jur imprejurul meu, dispusi in forma unui triunghi echilateral - 2 lateral si unul in fata. M-am asezat in Pan-tzo si am inceput sa spun Tatal nostru. De 9 ori. Apoi am chemat sa fie prezenti comandantii trupelor imperiale de nivel Alfa, Beta Si Gama. I-am chemat pe baietii veseli, pe toti sapte. Apoi i-am chemat pe Ei. Am facut TAO-ul de prezentare. Apoi am chemat partea ramasa in urma. Un singur lucru nu l-am facut: am uitat sa chem escorta thalamica. Mai tarziu mi s-a explicat ca Ei mi-au sters partea asta din memorie.

Dupa ce am spus ceea ce aveam de spus, au vorbit pe rand, Anaximandru, Colisz si Lexus. Fiecare si-a spus parerea. Lexus chiar mai mult. A incercat sa ma descurajeze, sa-mi spuna ca tot ceea ce fac sau voi face este inutil, pentru ca deja am fost condamnati pentru nereusita si pentru intarzierea unui plan care ne-ar speria daca am putea fi constienti de marimea sa. La un moment dat am avut impresia ca nu este Lexus. Tot ceea ce spunea era contrar principiilor noastre si partii din Logica Imperiala care ni se dezvaluise prin EI.

Dar o putere mai mare decat a mea si decat a lui Lexus ma indemna sa merg mai departe. Imi spunea ca nimic nu este mai inutil decat inactivitatea si ca ceea ce faceam eu era hotarat de forte mult deasupra nivelului de Maestru al Fortei Vitale. L-am iertat pe Lexus, chiar daca nu mi-au placut vorbele lui: “ nu iti dau nimic, pentru ca nu meriti, pentru ca nu vreau...”

In aceeasi noapte, inainte de culcare, s-a mai intamplat ceva. Am simtit prezenta partii pe care o chemasem. Sfera verde a fost inlocuita de un camp de forta aproape invizibil, de culoarea apei limpezi, iar in dreptul dantzienului a aparut un mic luptator imbracat in negru si care statea in pozitie de concentrare, respectiv in Pan-tzo. Era deosebit de calm si-mi inspira siguranta. A doua seara, apoi a treia seara, luptatorul capata dimensiuni tot mai mari pana cand a ajuns la marime normala. Fata de mine era putin mai inalt, aproximativ 1,85 m, foarte tacut, desi simteam ca tacerea era mai mult impusa. In plus, il simteam puternic. Si simteam ca am nevoie de puterea lui.

Mai mult, il simteam intr-un mod ciudat: ma simteam pe mine insumi. Eu eram si cel care simtea si cel pe care-l simteam. Ziua il simteam aproape, iar cum se insera aparea langa mine. Mergeam impreuna pe strada, dar el era mereu in garda. Intotdeauna mergea putin inaintea sau inapoia mea si facea tot felul de semne ciudate catre entitati care nu erau vizibile pentru mine si care ma asaltau. Era ceva extraordinar sa-l vad, sobru, imbracat in negru si, uneori pus pe glume. O perioada de cateva saptamani totul a fost aproape perfect. Pana cand a inceput sa-mi transmita, telepatic, ca voi fi din nou primul, ca voi triumfa iarasi, ca noi doi vom fi cei mai puternici, la fel ca altadata. In clipa in care vorbeam cu Lexus despre thalami i-am simtit ura. Am simtit o ura despre care credeam ca am reusit sa o ingrop demult, undeva, adanc de tot, atunci cand am venit aici.

Acum iubeam si uram in acelasi timp. Partea dureroasa era ca el dorea ca ura lui sa ma invadeze si pe mine. Devenise egoist si razbunator. Dorea sa se razbune pe thalami. Si de cand aflase ca Sotia mea era dintre ei incerca sa ma tina departe de ea, sa ma faca sa o urasc, fara nici un motiv. In clipa in care a inceput sa-mi spuna ca ceilalti nu conteaza, ca noi putem fi cei mai buni, dar mai ales cand a inceput sa vrea sa retraiasca momente de marire egoita, i-am atras atentia ca nu mai suntem pe Betha 2. Voia sa distruga oameni doar de dragul de a-si demonstra ca a ramas cel mai bun. Placerea luptei ii dadea fiori. Nu conta cauza pentru care lupta. Voia doar sa lupte. In cele din urma i-am atras atentia ca acest corp imi apartine si ca vom face asa cum vreau eu si nu cum vrea el. Din clipa aia a devenit mai retras, mai ascuns. A incercat sa se suprapuna peste coordonatele mele si sa obtina controlul extrasenzorial. Incerca sa se impuna din umbra. Dar, de data asta stiam ca eu sunt stapanul acestui corp si ca fara voia mea nu se poate face nimic.

Dupa un timp am convocat o adunare generala in care le-am prezentat situatia baietilor si am cerut cateva sfaturi baietilor veseli. Probabil a inteles din acea discutie ca lupta aia era pierduta pentru el. Pentru ca, la cateva zile dupa, eram stapan pe propriile mele coordonate. El disparuse in mine. Devenise una cu mine, asa cum voiam eu si urma sa ma ajute conform principiilor mele de lupta. Renuntase la eul sau personalizat pentru a deveni .

INFERNURI. IERARHIZARE. FORTE

INFERNURI. IERARHIZARE. FORTE.

Sunt forte mai puternice (in anumite conditii) decat cele pozitive, pe aceasta planeta.

Exista 4 infernuri principale, care mai pot fi divizate pe epoci, perioade sau alte criterii. Ele sunt:

1. Infernul inferior

2. Infernul de mijloc

3. Infernul tarziu

4. Infernul de dincolo

(Denumirile adevarate au fost inlociute cu aceste denumiri simbolice.)

Nu trebuie citit si interpretat termenul de cu ceea ce se stie despre infernuri. Sa nu uitam ca noi inca mai facem parte din .

Cronologic, acest infern incepe de la -40.000 (I.H) si va dura pana in 2000 - 3000 (d. H) functie de lupta oamenilor.

Primele 3 inferne sunt destul de normale (oarecum), asemanatoare lumilor superioare, dar opuse.

Ultimul infern, cel de dincolo, are insa, o istorie destul de ciudata (si o comportare in consecinta). Se mai numeste si (a senzatiilor constiente) si a aparut in istoria acestor Universuri cu mult inainte de a fi luat nastere fortele sau spiritele. Este ceva ce a precedat chiar aparitia Timpului. Deci, acolo, dincolo de bariera, nu exista Timp sau Spatiu, ci numai senzatii.

Propriu-zis nu este un infern ci o lume primordiala din care s-au nascut toate celelalte. Singura problema este ca aceasta lume primordiala este aliata cu lumile infernurilor. (Poate, atunci cand va veni vremea, o sa aflam de ce). Toate senzatiile negative - teama, frica, insucces, inhibitie, furie, neputinta, sinucidere, dorinta de a ucide, de a distruge - vin de acolo.

Forta Vitala a construit o bariera intre aceasta lume si lumea de dincoace, cea care se straduieste sa se rupa de legaturile Trecutului si sa intre in Viitor. Foarte rar cei de dincolo de bariera reusesc sa se aventureze in spatiul pe care nu-l controleaza in totalitate si asta o fac doar fortele superioare din acele Lumi si doar in conditii deosebite, cand raidul lor prevede o mutare importanta pe campul de lupta din Universuri. Atunci cand se incearca ruperea unei parti cat mai mare din Viitor si intoarcerea ei in Trecut.

In lumea de dincolo de bariera exista si senzatii pozitive - de iubire, placere, liniste, caldura linistitoare etc - precum si senzatii pentru a caror descriere nu exista cuvinte in nici una din limbile oamenilor.

Cu tot pericolul pe care il reprezinta, lumea de dincolo de bariera nu poate fi distrusa. Intrucat ea este o lume primordiala, acest lucru ar duce la schimbarea radicala a viitorului, mai precis, la disparitia unor lumi, real pozitive, in care s-a investit multa energie si Forta si al carar viitor poate umbri Trecutul - de unde si inversunarea celor de dincolo de bariera, atacurile lor, sinucigase de multe ori, dar cu eficienta mare.

Marea problema este ca unele senzatii strapung prin bariera si actioneaza - partial - alaturi de infernuri, sporindu-le forta si puterea de lupta.

Dintre fortele infernului, cele mai sesizabile sunt fortele TELURICE, fortele KUNDALINI, fortele extrageometrice sau geometrice afiliate numerelor 4 si 6, fortele AFINICE, cele KALICE, ESIELIPTICE etc.

Unii dintre cei mai puternici luptatori ai lor - echivalenti luptatorilor imperiali, imperatorilor - sunt FARAONII.

Satan este cel mai puternic in acest Univers, iar pentru Universurile superioare si extrem-indepartate este Lucifer. Dupa el exista un Protocol asemanator celui al Familiei Imperiale...

DAR INTOTDEAUNA, UNEI FORTE NEGATIVE I SE SUPRAPUNE O FORTA POZITIVA, SUPERIOARA.

Veti invata ca la un anumit nivel nu exista pozitiv si negativ. Si pozitivul si negativul se contopesc. Orice Forta va avea o parte pozitiva si o parte negativa care va contrabalansa partea pozitiva.

Sfantul Duh este Marele Maestru al Fortei Vitale si reprezinta o exceptie, aflandu-se la granita dintre materie si camp, putand fi si una si alta. Familia Imperiala este constituita din Dumnezei sau Forte Atotguvernatoare intre care exista relatii de ordin tata-fiu sau profesor - elev (Iisus - Tatal lui Iisus sau Dumnezeu - Tatal lui Dumnezeu (Master, maestru de peste Timp si Spatiu, care este si frate al Sfantului Duh). Pe aceasta ierarhie imperiala, orice Dumnezeu se mai numeste si Forta - Forta Tatalui, Forta Master. Dumnezeul unei asemenea Forte se numeste Esenta: Esenta Fortei Master... Fiecare energie este altfel si altcum decat celelalte, astfel incat oricand un nivel superior se poate arata ca un nivel inferior, dar el va fi esentialmente diferit de acel nivel. Cu alte cuvinte, Dumnezeu poate sa-l cheme pe Fiu, dar se poate si transforma in Fiu, insa atunci cand Dumnezeu este transformat in Fiu, acest Fiu este diferit de Fiul. Aici se pune problema integrarii si a concretizarii: o energie atot-guvernatoare este implicit o energie creatoare de rang superior. Ea deci, a creat tot ceea ce exista si se poate spune ca este in toti si in toate. Cand Iisus a fost concretizat om, asta nu a scazut cu nimic puterea lui din exterior. Deci, cand Iisus a devenit om, in acel om era concretizat mai mult Iisus decat in oricare alt om sau lucru.

Pentru tot ceea ce se intampla exista undeva o memorie unde e transpusa evolutia spatio-temporala a unei lumi sau dimensiuni. Prin calatori spatio-temporali este reglata si amplificata orice interferenta a asa zisei SOARTE.

Tot ce am scris aici este pentru a va ajuta in calatoriile voastre spirituale...

Constient, subconstient si inconstient

CONSTIINTA

Gandurile sunt forme de energie care traverseaza creierul nostru. Vin si pleaca. Sunt energii care sunt trimise de-nu-stiu-cine si incotro-nu-stiu-unde (aici, in acest subiect nu vom dezbate gandurile induse). Gandurile sunt mult influentate de starea noastra interioara, ele facand legatura intre psihic-non actiune si fapta-actiune.

Constiinta se poate manifesta fie prin ganduri ce sunt traduse in fapte (sau nu), fie printr-un glas interior, mai puternic decat orice gand si care este cel mai aprig si mai aspru judecator al faptelor noastre.

Oamenii de stiinta au descoperit, pana acum, 4 mari tipuri de unde cerebrale care sunt direct legate de psihic si constiinta si, mai ales, de armonia formelor gandirii, orice modificare a formelor gandirii aratand o posibila schimbare sau alterare a constiintei. Acestea sunt:

-BETHA - sau nivelul mental constient

-ALPHA - starea de vis sau creativa, cu perceperea extrasenzoriala a luminii, reinnoirea energiei celulare si primul nivel al sugestiei pentru subconstient

-THETA - reprezinta starile profunde ale ESP si nivelul de inceput pentru psiho-chinezie, chirurgie si stomatologie fara dureri si nivele foarte profunde pentru sugestie

DELTA - somnul adanc actioneaza toate talentele ESP si PK. Este nivelul amintirii integrale si sugestiei totale, nivelul non-rezistentei.

Fiecare din aceste unde pot fi emise de aparate speciale. Nu va asteptati ca cineva sa emita unde de tip Betha, pentru ca oamenii ar deveni constienti de propriul lor destin. Undele emise trebuie sa induca o stare de somnolenta, de visare, pentru ca in aceste stari este mai usor de blocat constientul unei persoane si de actionat asupra inconstientului sau. Un fel de arhiva facuta la nivelul inconstientului si care de multe ori va prelua controlul asupra constientului. Unde de tip radio, microunde, unde magnetice.

Credeti ca telefonul mobil este un simplu mijloc de comunicare? Va inselati. Este un mijloc de interceptare a persoanei respective, de identificare in orice moment a pozitiei acesteia, de ascultare a convorbirilor. Deja nu mai este nici un secret ca tehnologia permite receptionarea dialogului de la distanta CHIAR SI CU TELEFONUL INCHIS. O spun specialistii in telecomunicatii, nu eu. O spun cei care, lucrand in diverse servicii secrete, ca sa-si denigreze rivalii vin cu astfel de informatii in presa si la televizor. Veti spune ca este imposibil ca cineva sa te identifice exact unde esti intr-un anumit moment si cu atat mai putin sa te asculte. Va inselati amarnic. Intrati pe programele care permit vizualizarea din satelit. Am vazut nu casa mea sau a prietenilor mei, am vazut numarul de inmatriculare de la masina unui prieten. L-am sunat si i-am spus unde e parcata masina lui. Si am facut-o cu un program gratuit, aflat la dispozitia tuturor. Va ganditi unde au ajuns echipamentele militare?! Singura modalitate de a nu fi localizat este sa ajungeti la nivelul de a va ecrana, pur si simplu, de a pune un simplu halou energetic emis de propriul vostru corp si care sa lase undele sa il scaneze ca si cum ar fi un loc gol. Atentie, nu veti folosi ecranarea de lupta, care foloseste scuturi energetice impenetrabile si care ar fi percepute imediat de scanere ca un obiectiv fizic, ci veti folosi ecranarea prin nealterare, cea care lasa undele sa treaca prin voi ca si cum nu ati fi existat... Dar aveti mult de munca sa ajungeti la acel nivel. Fireste ca si eu...

SUBCONSTIINTA

Subconstientul este controlorul corpului fizic si actioneaza asupra mentalului, afectivului, prin capacitatea sa de a depozita ganduri si programe afective care functioneaza automat atunci cand primesc stimulul adecvat. Limbajul mintii subconstiente este constituit din simboluri si toate informatiile sunt inmagazinate in mintea subconstienta sub forma de imagini cuplate cu motivatori afectivi.

Subconstientul dirijeaza mult din tot ceea ce facem sau gandim dar, din nefericire pentru noi, el este inaccesibil si nu putem patrunde la bancile sale de date si informatii atunci cand dorim, oricate mijloace de patrundere am folosi. Subconstientul functioneaza ca o supapa, lasand sa treaca, din cand in cand, cate o informatie - si asta doar atunci cand este imperios necesar. Oare nu vi s-a intamplat niciodata sa vreti sa treceti strada si in ultimul moment sa va razganditi? Iar imediat dupa aceea prin locul respectiv sa treaca o masina in viteza mare? Mie mi s-a intamplat si nu o data. Sau nu vi s-a intamplat niciodata sa va ganditi la rezolvarea unei probleme si sa cautati toate solutiile posibile si imposibile iar cand erati in punctul maxim si va impacati cu ideea de “ce o fi o fi”, sa apara si solutia? Mie mi s-a intamplat si asta. Dar nici una din experiente nu m-a facut sa invat sa ma las in mainile “Fortei Vitale” sau a lui Dumnezeu, daca vreti sa-i spuneti numele la acest nivel.

Necunoscandu-ne in totalitate subconstientul, noi nu putem sa-l modificam - intr-un fel sau altul - dupa necesitati, intrucat el este guvernat de alte legi, la care noi, cu subconstientul nostru nu avem acces. El este starea constienta a energiei individualizata care poate trece din stare energetica in stare materiala si invers. In subconstient nu putem patrunde decat intr-un singur caz: atunci cand el se transforma in constient pur iar noi vom sti cu certitudine ceea ce suntem cu adevarat in stare energetica pura. Sa spunem ca el este biblioteca de date la care avem acces doar in stare spirituala, astfel putand folosi informatiile in conformitate cu necesitatile si posibilitatile de actiune. In stare materiala, multe din cunostintele noastre sunt blocate. Asta pentru a putea suporta existenta materiala mai usor. Pentru ca existenta materiala este mult mai apasatoare si ingraditoare decat orice alta stare energetica. In clipa in care devii om, ti se inchid o serie de canale energetice, accesul tau la propriile resurse energetice fiind aproape anulat. Daca viata pe care o duci este conforma atat cu legile universale cat si cu legile lumii din care vii, treptat ti se permite accesul pe anumite zone energetice, maximul energetic fiind cu mult mai mic decat nivelul energetic al ultimului nivel de creatori ai lumii in care te-ai dus.

Juramantul unui Luptator al Fortei Vitale

Juramantul unui Luptator al Fortei Vitale


Jur sa fiu cat mai modest in tot ceea ce fac.

Jur sa nu folosesc vreodata informatiile dobandite impotriva altor reprezentanti ai Fortei Vitale.

Jur sa lupt intotdeauna pentru protejarea luptatorilor Fortei Vitale aflati in impas.

Jur sa respect traditia si sa pastrez vie in memorie amintirea inaintasilor, sa transmit urmasilor mei invatatura vietii.

Jur sa nu fiu initiatorul unei lupte ci sa ocolesc lupta de fiecare data, sa o accept doar pentru a-mi apara propriul drept la viata si al altor luptatori ai Fortei.

Jur sa nu rapesc existenta materiala a adversarului decat in cazuri extreme, cand nu am incotro, pentru ca Forta Vitala este singura cu drept de viata si de moarte.

Jur sa anihilez definitiv adversarul ce atenteaza la existenta mea materiala.

Jur sa lupt mereu pentru mentinerea echilibrului Universal.

Cum am primit pentru prima data un Trimis Imperial de dincolo de Inceputuri

Cum am primit pentru prima data un Trimis Imperial de dincolo de Inceputuri


Tin minte si acum ce greu era sa ne strangem toti 7 cand eram in cantonamete in prezenta maestrului nostru...
Eram la Slanic, in anul 1991. Nu mai stiu daca era primavara sau vara. Cert este ca, unii dintre baieti fiind elevi de liceu, era in perioada unei vacante scolare. Intr-una din seri, se da alarma printre baietii veseli. In noaptea aceea urma sa vina un sol imperial. Dar nu era vorba de un sol oarecare, ci de un trimis care venea de dincolo de inceputurile tuturor Universurilor, de dincolo de Timp si Spatiu. Era vorba, dupa cum aveam sa aflam mai tarziu, de Esenta Esentei Esentei Esentei Esentei Fortei Master.

Insasi titulatura trebuia sa ne sperie, cunoscand puterea pe care o avea Insusi Master, Stapanul Universurilor si Maestrul tuturor Luptatorilor Fortei. Dupa ce s-a inserat, am mancat fiecare prin camerele noastre, apoi ne-am adunat undeva pe holul vilei - in care nu mai erau alte persoane in afara baietilor de la sala - si unde See fu avea chef de vorba. Mai erau si cativa baieti din afara grupului nostru, dar ei habar nu aveau despre ce vorbeam noi cu maestrul nostru.

Si oare ce vorbeam?! Ii chema pe baietii veseli si le cerea sa execute cate un tao din scolile de arte martiale invatate in Universuri. Imi aduc aminte de Tao-ul lui Hafial care semana enorm cu miscarile unui copac ce se pleaca sub puterea vantului fara a se dezradacina, folosind forta vantului pentru el insusi. La un moment dat, cand ora la care ni se ceruse sa fim singuri si impreuna s-a apropiat, ne-am semnalat din ochi si, sub diverse scuze, ne-am scurs, unul cate unul, catre camerele noastre, tematori totusi ca maestrul nostru se va prinde de strategie. Nu a fost asa.

Ne-am intalnit in afara vilei si am pornit, nu mai stiu daca la ideea lui Mihai sau a lui Dan, catre un varf de deal, unde s-ar fi aflat un loc mai retras si mai potrivit. Intrucat era aproape intuneric iar Slanicul avea o gramada de stradute intortocheate pe care nu le cunosteam atat de bine, in cele din urma ne-am ratacit. De data asta Lexus s-a suparat. A preluat comanda si ne-a cerut sa-l urmam, in fuga. Eram deja atacati. Se stia care este scopul nostru si incercau sa ne opreasca.

A fost prima data cand Lexus nu a luptat impotriva lor si a preferat sa-i amageasca. Le-a proiectat semne si protocoluri din care reiesea ca suntem de-ai lor. In felul acesta atacurile au incetat si nu s-a atras atentia asupra noastra. Pe intuneric am ajuns la un fel de debarcader. Am traversat in fel de podet din lemn de cativa metri lungime. Ni s-a cerut sa ne dispunem in forma de cerc. Au inceput niste atacuri cumplite. S-a ajuns pana la a veni ajutoare din cateva inferne. In clipa in care ne-au descris pregatirile pe care ei le faceau ca sa ne atace tremura carnea pe noi. Ne era putin teama, desi stiam ca suntem aparati de Ei. Rand pe rand, atacurile erau respinse. Dar pe masura ce un atac era respins, mai multe trupe se adunau. Pe portile Infernelor ieseau armate comandate de insisi conducatorii acelui infern. Atmosfera devenea aproape neincapatoare...

La un moment dat Lexus a inceput initierea protocolului pentru primirea Trimisului. Le-a cerut tuturor entitatilor aflate pe drumul pe care urma sa vina Solul sa plece. Unii i-au respectat dorinta. Altii nu. Iar altii atacau furibunzi, pentru ca aflasera cine eram si ce urma sa se intample. Atunci Lexus s-a maniat si s-a recomandat cu imaginea sa de Maestru al Fortei. Le-a dat un ultimatum inainte de a-i distruge. Dupa cateva secunde de asteptare i-a atacat de la un nivel la care rebelii nu se puteau apara. A distrus tot, buni sau rai. Tot ce statea in Calea Celui Trimis. Nimeni nu a mai avut voie sa scoata un sunet.

Dupa un moment de tacere, am simtit ca o apasare. Trimisului i se pusesera la dispozitie coordonatele lui Lexus si cele ale lui Hafial. De aceea am fost foarte mirati cand, la intrebarea lui Lexus de intampinare, Colisz a ridicat capul si a privit in toate partile, inclusiv in sus si in jos.

“Nu am mai fost de mult prin locurile astea. De dinainte de a exista aceasta planeta. Este destul de frumos la voi “.
Apoi le-a cerut baietilor, conform protocolului, sa se prezinte si sa ne prezinte si pe noi. A fost prima data cand am simtit la limita maxima controlul extrasenzorial exercitat de Eliszar peste vointa mea. Capul mi se plecase in piept si, oricat am incercat eu sa-l ridic nu am reusit decat in clipa in care trimisul ne-a permis lucrul acesta.

A inceput sa vorbeasca pe rand cu fiecare. Bineinteles, pe Lexus il cunostea cel mai bine. I-a intrebat pe rand ce au de facut si daca au nevoie de ceva. Nimeni nu a intrat in amanunte referitor la ce ar avea nevoie fiecare, desi nu o duceau chiar pe roze. Noi nici nu indrazneam sa deschidem gura si sa-i raspundem, cand ne-a venit randul. Maretia sa aproape ca ne strivea. Nu a stat mult. La plecare ne-a dat sfaturi si noua si baietilor nostri veseli. Si a mai facut un lucru care ne-a lasat perplexi.

“Si acum va vorbesc voua (infernurilor). Sa va faceti datoria ca si pana acum!“.

Dupa care a plecat mai departe, inspectand alte grupari de din alte Universuri.

Bonz

Vizitator in propriul meu trup

Vizitator in propriul meu trup

Mult timp m-am intrebat ce se intampla cu mine. Pentru ca niciodata nu m-am simtit ca fiind propriul meu stapan. Este adevarat, de multe ori ma autostapaneam extraordinar de bine. Dar tot nu ma simteam eu. Intotdeauna m-am simtit strain de mine insumi. Miscarile imi erau mai greoaie decat trebuiau sa fie.

Pana cand ajungea comanda de la creier la receptor si pana cand receptorul - fie ca era mana, picior sau oricare alta parte a organismului - devenea activ, alcatuind miscarea pentru care fusese comanda dura atat de mult, incat aveam impresia ca ma misc in reluare, cu incetinitorul. Ca sa se inteleaga mai bine, spun ca in timpul unei miscari, deveneam constient de incetineala miscarii inainte chiar de a incepe miscarea propriu-zisa. Este cumplit sa simti ca esti invitat la tine acasa. Treptat am inceput sa constientizez faptul ca eram undeva in apropierea propriului meu corp fizic, fara sa ma suprapun perfect cu acesta. Am stat mult timp si m-am intrebat de ce? Oare din cauza numeroaselor boli cronice, pe care nu le tratam? Pierdeam oare din cauza asta energie si, odata cu energia, pierdeam controlul asupra propriului meu corp?

Asta am crezut o perioada. Pana cand, Eliszar m-a ajutat sa gasesc raspunsul. Eram la tara. Ma gandeam la un amanunt care nu-mi dadea pace: de ce, din toate amintirile mele de copil prescolar, pana la varsta de 5 ani nu-mi aminteam nimic?! Nimic afara de moartea strabunicului meu. Si acum il vad intins pe masa, fara sa-i vad fata, in timp ce eu alergam prin casa si cei mari imi atrageau atentia sa fiu cuminte. Aveam in jur de 2 ani. De ce nu mai imi amintesc nimic altceva? Toate intamplarile pe care mi le povesteau mai tarziu bunicii mei ca fiind facute de mine insumi. Nimic. Absolut nimic in afara secventei din fata mortii. Ce m-a impresionat oare atat de mult incat sa fie singura amintire din primii 5 ani de viata? Privind retrospectiv, acum imi dau seama de legatura puternica dintre Viata si Moarte. Poate era vorba de un fel de ritual de initiere. La varsta aia. Poate era nevoie sa stabilesc anumite legaturi inconstiente care apareau la granita dintre Viata si Moarte...

In ceea ce priveste faptul ca nu-mi amintesc nici o secventa de pana la 5 ani, am reusit sa gasesc raspunsul. Raspuns care se leaga de faptul ca niciodata nu am simtit acest corp ca fiind al meu. De regula un raspuns contine si solutia unei probleme. Eu inca mai caut. Eliszar mi-a adus aminte ca la 4 ani si 1/2 am avut meningita. Mama mea imi povestise ca, pe durata bolii venea sa ma viziteze la spital dar nu recunosteam pe nimeni. Ma aducea un doctor de mana, in timp ce eu priveam in toate partile, curios. Atunci, in timpul acelei boli am venit eu, cel ce sunt, in lumea asta. Atunci am preluat acest corp, fara a reusi sa devin una cu el. Era normal, dealtfel, nu fusese proiectat pentru mine. Eram aproape perfect compatibil, dar nu intrutotul. Puteam sa-l stapanesc, dar nu la fel ca si cum ar fi fost propriul meu corp. De atuci incerc sa-l stapanesc tot mai bine.

Si stau sa ma intreb, de ce nu am venit in propriul meu corp? De ce a trebuit sa iau un corp de imprumut? De altfel Eliszar imi spune, in clipele in care scriu aceste cuvinte, ca eu sunt al corpului. Cel de dinaintea mea a fost o entitate introdusa tocmai pentru a nu trezi suspiciunile vrajmasilor. Daca as fi venit eu, direct, acestia ar fi avut timp sa aduca unele modificari organismului meu. Asa, venind altcineva - a carui misiune a fost sa-i faca pe adversari sa nu bage prea mult in seama corpul in cauza, din cauza entitatii care-l stapanea - Ei mi-au putut pregati venirea la o varsta la care nu mai erau posibile modificari de structura fizica si energetica - altele decat cele facute de Ei - care sa puna in pericol misiunea mea. Dar aceasta acoperire de atunci ma impiedica, deocamdata, sa redevin eu insumi. Acum imi amintesc si cuvintele pe care Eliszar i le-a adresat lui Master, in clipa in care s-a reintors in corpul meu.

“Este haos aici. Sunt o gramada de coordonate anapoda. Lipsesc unele canale. Multe sunt vitale...”

Astea au fost vorbele lui si el era necajit din cauza acestei situatii generale a organismului meu. Poate ca, va veni vremea cand voi redeveni propriul meu stapan. Sau poate vremea aia nu va veni niciodata si va veni ceva care sa inlocuiasca lipsa controlului extrasenzorial total. De ce spun asta? Pentru ca, de catava vreme, mi se cere sa-mi umplu corpul cu energie de tip Forta Master.

Energia asta trebuie sa porneasca din zona punctului de control extrasenzorial superior si sa se infiltreze in jos si sa ajunga in toate extremitatile organismului. Este un proces dificil pentru care cele doua tabere au inceput deja sa se lupte. Ceilalti fac tot posibilul sa nu continui experienta, dar trebuie sa fie constienti ca acolo unde intervin Ei luptatorii Fortei Negative vor fi infranti.

Bonz