Vizitator in propriul meu trup

Vizitator in propriul meu trup

Mult timp m-am intrebat ce se intampla cu mine. Pentru ca niciodata nu m-am simtit ca fiind propriul meu stapan. Este adevarat, de multe ori ma autostapaneam extraordinar de bine. Dar tot nu ma simteam eu. Intotdeauna m-am simtit strain de mine insumi. Miscarile imi erau mai greoaie decat trebuiau sa fie.

Pana cand ajungea comanda de la creier la receptor si pana cand receptorul - fie ca era mana, picior sau oricare alta parte a organismului - devenea activ, alcatuind miscarea pentru care fusese comanda dura atat de mult, incat aveam impresia ca ma misc in reluare, cu incetinitorul. Ca sa se inteleaga mai bine, spun ca in timpul unei miscari, deveneam constient de incetineala miscarii inainte chiar de a incepe miscarea propriu-zisa. Este cumplit sa simti ca esti invitat la tine acasa. Treptat am inceput sa constientizez faptul ca eram undeva in apropierea propriului meu corp fizic, fara sa ma suprapun perfect cu acesta. Am stat mult timp si m-am intrebat de ce? Oare din cauza numeroaselor boli cronice, pe care nu le tratam? Pierdeam oare din cauza asta energie si, odata cu energia, pierdeam controlul asupra propriului meu corp?

Asta am crezut o perioada. Pana cand, Eliszar m-a ajutat sa gasesc raspunsul. Eram la tara. Ma gandeam la un amanunt care nu-mi dadea pace: de ce, din toate amintirile mele de copil prescolar, pana la varsta de 5 ani nu-mi aminteam nimic?! Nimic afara de moartea strabunicului meu. Si acum il vad intins pe masa, fara sa-i vad fata, in timp ce eu alergam prin casa si cei mari imi atrageau atentia sa fiu cuminte. Aveam in jur de 2 ani. De ce nu mai imi amintesc nimic altceva? Toate intamplarile pe care mi le povesteau mai tarziu bunicii mei ca fiind facute de mine insumi. Nimic. Absolut nimic in afara secventei din fata mortii. Ce m-a impresionat oare atat de mult incat sa fie singura amintire din primii 5 ani de viata? Privind retrospectiv, acum imi dau seama de legatura puternica dintre Viata si Moarte. Poate era vorba de un fel de ritual de initiere. La varsta aia. Poate era nevoie sa stabilesc anumite legaturi inconstiente care apareau la granita dintre Viata si Moarte...

In ceea ce priveste faptul ca nu-mi amintesc nici o secventa de pana la 5 ani, am reusit sa gasesc raspunsul. Raspuns care se leaga de faptul ca niciodata nu am simtit acest corp ca fiind al meu. De regula un raspuns contine si solutia unei probleme. Eu inca mai caut. Eliszar mi-a adus aminte ca la 4 ani si 1/2 am avut meningita. Mama mea imi povestise ca, pe durata bolii venea sa ma viziteze la spital dar nu recunosteam pe nimeni. Ma aducea un doctor de mana, in timp ce eu priveam in toate partile, curios. Atunci, in timpul acelei boli am venit eu, cel ce sunt, in lumea asta. Atunci am preluat acest corp, fara a reusi sa devin una cu el. Era normal, dealtfel, nu fusese proiectat pentru mine. Eram aproape perfect compatibil, dar nu intrutotul. Puteam sa-l stapanesc, dar nu la fel ca si cum ar fi fost propriul meu corp. De atuci incerc sa-l stapanesc tot mai bine.

Si stau sa ma intreb, de ce nu am venit in propriul meu corp? De ce a trebuit sa iau un corp de imprumut? De altfel Eliszar imi spune, in clipele in care scriu aceste cuvinte, ca eu sunt al corpului. Cel de dinaintea mea a fost o entitate introdusa tocmai pentru a nu trezi suspiciunile vrajmasilor. Daca as fi venit eu, direct, acestia ar fi avut timp sa aduca unele modificari organismului meu. Asa, venind altcineva - a carui misiune a fost sa-i faca pe adversari sa nu bage prea mult in seama corpul in cauza, din cauza entitatii care-l stapanea - Ei mi-au putut pregati venirea la o varsta la care nu mai erau posibile modificari de structura fizica si energetica - altele decat cele facute de Ei - care sa puna in pericol misiunea mea. Dar aceasta acoperire de atunci ma impiedica, deocamdata, sa redevin eu insumi. Acum imi amintesc si cuvintele pe care Eliszar i le-a adresat lui Master, in clipa in care s-a reintors in corpul meu.

“Este haos aici. Sunt o gramada de coordonate anapoda. Lipsesc unele canale. Multe sunt vitale...”

Astea au fost vorbele lui si el era necajit din cauza acestei situatii generale a organismului meu. Poate ca, va veni vremea cand voi redeveni propriul meu stapan. Sau poate vremea aia nu va veni niciodata si va veni ceva care sa inlocuiasca lipsa controlului extrasenzorial total. De ce spun asta? Pentru ca, de catava vreme, mi se cere sa-mi umplu corpul cu energie de tip Forta Master.

Energia asta trebuie sa porneasca din zona punctului de control extrasenzorial superior si sa se infiltreze in jos si sa ajunga in toate extremitatile organismului. Este un proces dificil pentru care cele doua tabere au inceput deja sa se lupte. Ceilalti fac tot posibilul sa nu continui experienta, dar trebuie sa fie constienti ca acolo unde intervin Ei luptatorii Fortei Negative vor fi infranti.

Bonz