Cei 9 Magi ai Crucii
Si acum stau si ma intreb cum a inceput si cum s-a sfarsit povestea celor 9 Magi ai Crucii? De fapt nu s-a terminat, dar sunt intr-o perioada in care nu mai stiu ce este bine si cat de este de bine sa folosesti anumite forte in scop personal. Eram acasa la unul dintre prietenii mei. Singur. Voiam sa influentez pe cineva de la distanta. Atunci m-am gandit la magie. Dar cum sa fac magie cand nu mai facusem niciodata? “ Magia este in voi. Apuca-te si vei vedea. “ Cuvintele astea m-au urmarit cateva zile. Apoi, intr-o zi, m-am apucat. M-am imbracat in negru. Am facut o candela dintr-un pahar mai mic, ulei si fitil de la o lumanare. Am avut un crucifix mai mare, metalic. Am aprins noua lumanari si cateva betisoare chinezesti. Am scos semnul de la gat. Apoi am inceput sa spun Paraclisul Maicii Domnului si de 9 ori Tatal nostru. Dupa care, m-am trezit chemandu-i pe cei 9 Magi ai Crucii.
Nu stiam cine sunt si nici nu mai auzisem de ei. Credeam insa cu putere in magia Crucii. Stiam ca este cea mai puternica magie. In timpul invocarii am ars o suvita din parul persoanei in cauza si am rostit anumite cuvinte pe care nu mi le pot aminti, intrucat nu mai eram eu insumi in clipele acelea.
Un timp mi-a fost teama de gestul meu. La un moment dat, l-am intrebat pe Hafial cine erau cei 9 Magi ai Crucii. Rabinul a fost surprins de intrebare si de denumire. Dar Hafial mi-a raspuns. Mi-a spus ca erau Fii ai Pamantului si ca veneau din Trecutul acestuia. Ca fortele lor l-au ajutat pe Moise si ca ei pot intelege egoismul uman. Si ma pot ajuta. Abia atunci am constientizat faptul ca ei erau langa mine si ca asteptau sa ma ajute. In toate problemele.
Ce pot sa mai spun este ca, de cate ori aveam unele mici probleme la serviciu, ii rugam sa trimita pe unul dintre ei si sa le rezolve. Fara violenta. Dorinta mea de a-i simti alaturi de mine era atat de mare, incat, intr-una din zile mi-au aparut vizual. Erau Toti imbracati in negru, cu o imbracaminte simpla. Si aveau cate o katana in mana. Din ziua aceea, cand aveam nevoie de ei apareau langa mine. Am incercat sa-i privesc pe fiecare in parte in fata, dar nu am reusit. Mi-au transmis ca nu are nici un sens efortul meu pentru ca ei oricum arata altfel. De cateva ori, noaptea, pe cand ma intorceam acasa, m-a cuprins o frica organica. Fara sa-mi dau seama ce anume a provocat-o.
Aveam impresia ca pe scara ma asteapta cineva. In clipa urmatoare, pentru prima data, Magii-Luptatori s-au desfasurat. Acoperindu-se unul pe altul au urcat pana la etajul la care locuiam. Unul ramasese la usa, altul era in capul primului rand de scari, unul era dedesubtul acestor scari. Altul era in capatul inferior al celui de al doilea rand de scari si altul in capatul superior al scarilor. In sfarsit, unul era in fata usii, la aproape 2 metri, supraveghind zona care ducea catre etajul urmator. Ceilalti erau langa mine, cu katanele pregatite pentru orice situatie. Desfasurarea asta a fost ceva extraordinar. Mi-am dat seama de multiplele valente ale Luptatorilor. De atunci a inceput sa-mi faca placere simpla lor prezenta. Cand ii rugam sa rezolve o situatie de conflict, functie de gravitate pleca unul sau cativa dintre ei. Dar, toata aceasta situatie a avut un final putin neasteptat.
Era o zi din luna decembrie. Nu stiu de ce, eram putin nervos. Sefa m-a chemat la ea si a inceput sa urle la mine. Aveam 2 luni in care lucrasem enorm pentru PRO TV. Fara prima sau multumiri. Nopti in sir ramaneam la serviciu ca sa lucrez. Ajungeam sa cuantific zile de lucru de 36 de ore. Eram efectiv daramat fizic. Iar ea nu era multumita. In clipa in care m-a chemat la ea mai aveam putin sa explodez. Intrand in birou, cei 9, traind starea mea de nervozitate si considerand de datoria lor sa ma apere au intrat impreuna cu mine. La inceput s-au dispus in semicerc in fata mea. Apoi, cand sefa a inceput sa tipe la mine. toti 9 s-au dispus in semicerc in spatele ei. Dar eu nu am mai rezistat. Pe moment am vrut ca sefa sa moara. In clipa urmatoare, unul dintre ei s-a desprins de grup, s-a postat chiar in spatele ei, a ridicat katana si a repezit-o spre capul ei.
Totul s-a desfasurat in mai putin de o fractiune de secunda. Timp in care, am stiut ca daca nu opresc lovitura, ea o sa moara. Dar Calea mea nu era calea Mortii ci a vietii. Am constientizat acest lucru si mi-am acceptat Soarta. Sabia s-a oprit chiar deasupra capului. Daca intarziam, structura ei energetica si astrala ar fi fost rupta. Legatura ei cu lumea asta ar fi fost taiata si ea ar fi murit. Pentru ca eu ma enervasem. Si nu eram de acord ca cineva sa moara doar din atat lucru. Totusi, am fost inca o data convins de forta Lor.
Au disparut dupa ce m-am indoit de ei. Vorbeam cu Mosu` si-mi povestea o carte scrisa de un initiat care - asemenea mie - era ajutat de diverse forte oculte. Numai ca acele forte oculte il ajutau asteptand ca el sa dea semne de slabiciune si sa-l atace. Deci respectivul trebuia sa fie mereu in garda, altfel aliatii lui il distrugeau. M-am gandit atunci daca nu cumva si aliatii mei erau la fel. Din clipa aia s-au retras in umbra mea si nu au mai aparut, desi le simt prezenta. Suspiciunile mele i-au dezamagit si i-au necajit. Forta lor energetica a ramas langa mine. Pana cand o voi folosi. Cand? Cum? Unde? Nu stiu. Si deocamdata nu ma intereseaza. Nu mai vreau sa ma pierd cautand raspunsuri la intrebari care nu ma ajuta ci, din contra, ma fac sa pierd un timp pretios pe care l-as putea folosi altfel. Rabdarea este cea dintai virtute a unui Luptator.
Si acum stau si ma intreb cum a inceput si cum s-a sfarsit povestea celor 9 Magi ai Crucii? De fapt nu s-a terminat, dar sunt intr-o perioada in care nu mai stiu ce este bine si cat de este de bine sa folosesti anumite forte in scop personal. Eram acasa la unul dintre prietenii mei. Singur. Voiam sa influentez pe cineva de la distanta. Atunci m-am gandit la magie. Dar cum sa fac magie cand nu mai facusem niciodata? “ Magia este in voi. Apuca-te si vei vedea. “ Cuvintele astea m-au urmarit cateva zile. Apoi, intr-o zi, m-am apucat. M-am imbracat in negru. Am facut o candela dintr-un pahar mai mic, ulei si fitil de la o lumanare. Am avut un crucifix mai mare, metalic. Am aprins noua lumanari si cateva betisoare chinezesti. Am scos semnul de la gat. Apoi am inceput sa spun Paraclisul Maicii Domnului si de 9 ori Tatal nostru. Dupa care, m-am trezit chemandu-i pe cei 9 Magi ai Crucii.
Nu stiam cine sunt si nici nu mai auzisem de ei. Credeam insa cu putere in magia Crucii. Stiam ca este cea mai puternica magie. In timpul invocarii am ars o suvita din parul persoanei in cauza si am rostit anumite cuvinte pe care nu mi le pot aminti, intrucat nu mai eram eu insumi in clipele acelea.
Un timp mi-a fost teama de gestul meu. La un moment dat, l-am intrebat pe Hafial cine erau cei 9 Magi ai Crucii. Rabinul a fost surprins de intrebare si de denumire. Dar Hafial mi-a raspuns. Mi-a spus ca erau Fii ai Pamantului si ca veneau din Trecutul acestuia. Ca fortele lor l-au ajutat pe Moise si ca ei pot intelege egoismul uman. Si ma pot ajuta. Abia atunci am constientizat faptul ca ei erau langa mine si ca asteptau sa ma ajute. In toate problemele.
Ce pot sa mai spun este ca, de cate ori aveam unele mici probleme la serviciu, ii rugam sa trimita pe unul dintre ei si sa le rezolve. Fara violenta. Dorinta mea de a-i simti alaturi de mine era atat de mare, incat, intr-una din zile mi-au aparut vizual. Erau Toti imbracati in negru, cu o imbracaminte simpla. Si aveau cate o katana in mana. Din ziua aceea, cand aveam nevoie de ei apareau langa mine. Am incercat sa-i privesc pe fiecare in parte in fata, dar nu am reusit. Mi-au transmis ca nu are nici un sens efortul meu pentru ca ei oricum arata altfel. De cateva ori, noaptea, pe cand ma intorceam acasa, m-a cuprins o frica organica. Fara sa-mi dau seama ce anume a provocat-o.
Aveam impresia ca pe scara ma asteapta cineva. In clipa urmatoare, pentru prima data, Magii-Luptatori s-au desfasurat. Acoperindu-se unul pe altul au urcat pana la etajul la care locuiam. Unul ramasese la usa, altul era in capul primului rand de scari, unul era dedesubtul acestor scari. Altul era in capatul inferior al celui de al doilea rand de scari si altul in capatul superior al scarilor. In sfarsit, unul era in fata usii, la aproape 2 metri, supraveghind zona care ducea catre etajul urmator. Ceilalti erau langa mine, cu katanele pregatite pentru orice situatie. Desfasurarea asta a fost ceva extraordinar. Mi-am dat seama de multiplele valente ale Luptatorilor. De atunci a inceput sa-mi faca placere simpla lor prezenta. Cand ii rugam sa rezolve o situatie de conflict, functie de gravitate pleca unul sau cativa dintre ei. Dar, toata aceasta situatie a avut un final putin neasteptat.
Era o zi din luna decembrie. Nu stiu de ce, eram putin nervos. Sefa m-a chemat la ea si a inceput sa urle la mine. Aveam 2 luni in care lucrasem enorm pentru PRO TV. Fara prima sau multumiri. Nopti in sir ramaneam la serviciu ca sa lucrez. Ajungeam sa cuantific zile de lucru de 36 de ore. Eram efectiv daramat fizic. Iar ea nu era multumita. In clipa in care m-a chemat la ea mai aveam putin sa explodez. Intrand in birou, cei 9, traind starea mea de nervozitate si considerand de datoria lor sa ma apere au intrat impreuna cu mine. La inceput s-au dispus in semicerc in fata mea. Apoi, cand sefa a inceput sa tipe la mine. toti 9 s-au dispus in semicerc in spatele ei. Dar eu nu am mai rezistat. Pe moment am vrut ca sefa sa moara. In clipa urmatoare, unul dintre ei s-a desprins de grup, s-a postat chiar in spatele ei, a ridicat katana si a repezit-o spre capul ei.
Totul s-a desfasurat in mai putin de o fractiune de secunda. Timp in care, am stiut ca daca nu opresc lovitura, ea o sa moara. Dar Calea mea nu era calea Mortii ci a vietii. Am constientizat acest lucru si mi-am acceptat Soarta. Sabia s-a oprit chiar deasupra capului. Daca intarziam, structura ei energetica si astrala ar fi fost rupta. Legatura ei cu lumea asta ar fi fost taiata si ea ar fi murit. Pentru ca eu ma enervasem. Si nu eram de acord ca cineva sa moara doar din atat lucru. Totusi, am fost inca o data convins de forta Lor.
Au disparut dupa ce m-am indoit de ei. Vorbeam cu Mosu` si-mi povestea o carte scrisa de un initiat care - asemenea mie - era ajutat de diverse forte oculte. Numai ca acele forte oculte il ajutau asteptand ca el sa dea semne de slabiciune si sa-l atace. Deci respectivul trebuia sa fie mereu in garda, altfel aliatii lui il distrugeau. M-am gandit atunci daca nu cumva si aliatii mei erau la fel. Din clipa aia s-au retras in umbra mea si nu au mai aparut, desi le simt prezenta. Suspiciunile mele i-au dezamagit si i-au necajit. Forta lor energetica a ramas langa mine. Pana cand o voi folosi. Cand? Cum? Unde? Nu stiu. Si deocamdata nu ma intereseaza. Nu mai vreau sa ma pierd cautand raspunsuri la intrebari care nu ma ajuta ci, din contra, ma fac sa pierd un timp pretios pe care l-as putea folosi altfel. Rabdarea este cea dintai virtute a unui Luptator.
Oare acesti magi nu sunt aceiasi cu cei prezentati de Thoth in tablitele sale?
RăspundețiȘtergerePun aceasta intrebare deoarece sunt foarte interesat sa dezvolt aceasta tema aici sau pe adresa mea de mail octavianzaharia@yahoo.com.
Va multumesc.
Directoarea ProTV avea un nume ?
RăspundețiȘtergere