Taina Bisericii Ortodoxe Romane

Taina Bisericii Ortodoxe Romane

Multi au fost cei care au incercat sa deschida ochii oamenilor de rand asupra originii adevarate a credintei si originii poporului roman. Nu voi aduce in discutie aceste argumente - cei care doresc pot intre pe site-urile dr. Napoleon Savescu, un istoric care a avut curajul sa spuna, in afara granitelor tarii, povestea acestui popor si a celor din care ne tragem. Eu vreau doar sa va arat o fotografie pe care oricare dintre voi o poate gasi pe Internet: fotografia Patriarhului Romaniei, Preafericitul Daniel. Am remarcat-o intr-o biserica, acum 2 saptamani, cand unul din cei 4 preoti a venit la un batran profesor de istorie de langa mine si l-a intrebat: "Mai aveti Originea limbii romane? Pentru ca se pare ca limba romana nu se trage din limba latina asa cum am fost noi invatati la scoala...". Au fost cuvintele preotului si m-au uimit. Dar la nici 10 minute dupa, vedeam fotografia Patriarhului, aceeasi fotografie care este in toate bisericile ortodoxe, pe scaunul gol destinat Patriarhului in absolut toate lacasurile de cult din Romania.



Nu este vorba despre trucaj, pentru ca puteti merge sa vedeti cu ochii vostri tabloul: intrati in biserica cea mai apropiata de voi si priviti cu atentie. Acum va las sa judecati singuri ce cauta dragonii dacilor in stanga si in dreapta crucii crestine din varful carjei patriarhale. E o taina care nu e pentru noi muritorii de rand.

Laur

Puterea Dragostei

Puterea Dragostei

Imi este din ce in ce mai greu sa raman doar simplu spectator la ceea ce se intampla in lume. Da, am inteles ca nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu, dar cei mai multi nu stiu asta. Nu pentru ca ar fi ignoranti ci pentru ca asa au fost crescuti, intr-o credinta crestina lipsita de esenta. Pentru ca esenta credintei este Sfanta Treime, Dumnezeu Tatal si Fiul si Sfantul Duh. Dar ce stiu oamenii in afara de aceste nume? Nimic. De ce nu inrteaba? De rusine! Nu vorbesc decat din experienta mea. In vremea in care, dupa experiente extraordinare care m-au pus in contact cu lumea nevazuta, descopeream Calea Suprema, incepusem sa merg si eu la biserica sa ascult Liturghia. 

 

 Si saptamani la rand am mers fara sa fiu impresionat, ci pur si simplu pentru ca stiam ca acolo, in Biserica ortodoxa, incepe Calea. Voiam sa intreb atat de multe, dar imi era rusine. Imi era rusine ca lumea va rade de mine. Vorba Parintelui Teofil, Diavolul iti ia rusinea la tinerete iar cand incepi sa intelegi cum e alcatuita lumea, iti da rusinea inapoi: sa nu intrebi, sa nu te duci, sa nu faci, pentru ca iti este rusine. Si pentru ca-mi era rusine nu intrebam. 

Dar Dumnezeu m-a ocrotit intotdeauna de mic. Si mereu cand aveam nevoie de ceva, imi trimitea om care sa-mi arate calea. Asa s-a intamplat si de data asta. Pur si simplu m-am intalnit pe strada cu o prietena si din vorba in vorba mi-a spus sa vin la biserica din spatele Cocorului, la Sfantul Gheorghe. Acolo au fost cu adevarat inceputurile luptei mele cu patimile dinlauntrul meu, cu fortele nevazute care se straduiesc sa te tine departe de El. Intr-una din zile, in timp ce asteptam sa vina preotul sa ma spovedesc, vine omul de la lumanari si-mi da sa citesc o carte. Era o carte imensa, dar am luat-o. La final, cand am vrut sa i-o dau inapoi mi-a spus ca o pot tine mai multe saptamani pana o termin. Si cartea aia mi-a deslusit abecedarul drumului meu. Era “Din ospatul credintei”, scrisa de parintele Teofil Paraianu. Dupa acea carte veneam altfel duminica la Liturghie. Si in fiecare Duminica, mai descopeream ceva care imi scapase data trecuta. Ajunsesem sa simt mare parte din Liturghie. Dar daca Dumnezeu nu imi arata Calea si acum as cauta zadarnic in intuneric. Dumnezeu mi-a scos in drum acea prietena… Dumnezeu m-a trimis sa ma spovedesc si l-a intarziat pe preot, pentru ca omul de la lumanari, de mila  ca asteptam mult timp, sa vina sa-mi dea o carte sa treaca timpul mai usor. Iar Parintele Teofil Paraianu m-a luat de mana si m-a condus primii pasi, asa cum un alt Teofil avea sa o faca, peste cativa ani, intr-un chip si mai minunat. Pentru ca Parintele Teofil Brasoveanul nu mai traia atunci cand aparitia lui in viata mea m-a ajutat sa indraznesc cu adevarat pe cale. Nu o sa ma apuc sa va spun ca mi-a aparut sub forma unei holograme sau mai stiue eu cum. Asa ceva e apanajul taberei celeilalte. Dumnezeu face altfel lucrurile: el le face prin oameni si atat de simplu incat noi nu putem recunoaste niciodata o minune desi traim minunile la tot pasul. Sa va spun, totusi…

Colegul meu de birou, omul care sta langa mine, este practicant ortodox. Multa lume considera ca unui barbat nu I se potriveste asta, dar acelora vreau sa le atrag atentia ca cei dintai apostoli au fost barbati. Colegul meu, cum spunea, se straduieste sa duca o viata cat mai placuta inaintea Lui: sa nu minta, sa nu se dedea la barfe, sa nu vorbeasca urat, sa tina posturile… Prin exemplul lui m-a ajutat si pe mine sa ma ridic la un alt nivel comportamental. Intr-o zi, pe cand citea pe site-urile de ortodoxie, a deschis un link si a aparut un interviu: era un interviu luat in anii `90 parintelui Teofil Brasoveanul. Uitasem de el. Adica nu uitasem de tot, pentru ca perioada in care l-am cunoscut nu o voi uita niciodata. Daca ma intristeaza ceva, e ca atunci cand l-am cunoscut pe Parintele Teofil, gandurile mele erau pe alta cale, oarecum asemanatoare cu ortodoxia si inca nu ma desprinsesem de experientele de care va aminteam la inceput. Am ramas surprins si am dat cautare pe google dupa numele lui. Asa am aflat ca persoane care l-au cunoscut au scris o carte despre el, o carte in care au pus cateva interviuri acordate de Parintele. Si au mai pus amintiri ale catorva persoane care l-au cunoscut. Cartea se numea: PUTEREA DRAGOSTEI. Fireste, am vrut s-o am neaparat, asa ca am comandat online la cateva librarii. Raspunsul lor a fost ca: stocul s-a epuizat. Peste cateva zile insa, o alta editura mi-a raspuns ca mai are cartea. Am cumparat 3 exemplare: unul l-am dat unui prieten care l-a cunoscut si el pe Parintele iar un alt exemplar a ajuns la fostul meu instructor de arte martiale, care si el il cunoscuse si care, aflat intr-o vizita scurta la mine acasa, a vazut cartea si m-a rugat sa i-o dau lui. Din Puterea Dragostei am aflat eu ca rugaciunea catre Dumnezeu trebuie sa aibe mereu inceputul pentru vrajmasii nostrii. Pentru ca Dumnezeu vrea ca toti sa ne indreptam si sa mergem la el, iar vrajmasii nostrii, prin ura pe care o au, prin invidia lor, prin felul in care ne nedreptatesc pe noi, isi consuma viata nu Mantuirii lor, ci gandurilor si faptelor rele. Iar noi insine, suntem legati de ei, pentru ca, chiar si daca nu a fost cu voia noastra, noi i-am determinat pe vrajmasii nostrii sa cada atat de jos. Asa ca avem o raspundere morala si spirituala fata de ei. Un cuvant rostit nelalocul lui poate sa faca dintr-un om un vrajmas pe viata. O fapta buna neceruta de altul, poate crea un alt vrajmas. Ura lor este legata intr-un fel sau altul de noi: noi am declansat-o si noi trebuie sa o potolim. Dar oamenii sunt tot oameni si degeaba am merge sa incercam sa vorbim cu respectivii. Singurul lucru care ne ramane de facut este sa ne rugam lui Dumnezeu penrtu vrajmasii nostrii, ca ei sa-si gaseasca calea si sa se mantuiasca.

Voi face aici o pauza si o sa va mai povestesc o intamplare care m-a marcat atunci. Aveam probleme si de fiecare data cand aveam probleme mari (de cateva ori in viata) am indeplinit un ritual extraordinar: mergeam la 9 biserici aflate in linie dreapta sau in forma de cerc (important este ca sa nu te intorci pe un drum pe care deja ai fost). Si acolo lasam cate un acatist in care ceream ce aveam nevoie – mereu ceea ce am cerut mi s-a indeplinit, dar niciodata nu am cerut lucruri nebunesti. Dar la un moment dat, intr-un acatist, am scris, printre altele ”se roaga ca puterea lui Dumnezeu sa-I spulbere vrajmasii…” Preotul care a citit acatistul insa, foarte atent, s-a oprit brusc la acel acatist, a sters ceva pe hartie si l-am auzit dupa aceea “se roaga ca Bunul Dumnezeu sa imblanzeasca inimile vrajmasilor…”. Atunci am realizat ca noi oamenii, in mod special eu, nu stim sa ne rugam si mai mult, nu stim sa cerem ceea ce avem nevoie. Mi-a fost rusine de mine, dar in acelasi timp am acceptat ideea ca toti suntem fiii Lui, si ca pe toti ne iubeste si ar vrea sa ne primeasca la El. E normal, pentru ca orice tata din lumea asta, vrea ca toti copiii lui sa fie cuminti, destepti, frumosi etc etc. Si toti il avem pe Dumnezeu in noi. Revin…

Am mai invatat din cartea Parintelui Teofil ca oricat de mult ai vrea, nu poti sa fii fatarnic: nu poti sa fii in acelasi timp si cu Dumnezeu si cu Satana. Trebuie sa alegi si avem acel liber arbitru atat de controversat.

Am mai invatat din cartea Parintelui Teofil ca nu trebuie sa ne rugam ca sa obtinem bani sau case sau masini, pentru ca toate astea sunt vremelnice, ci trebuie sa ne rugam Lui sa ne dea Darurile cele mai inalte: intelepciune, sa putem vindeca, sa avem puterea Cuvantului pentru a-l marturisi pe El, sa putem ajuta oamenii. Acestea sunt darurile spre care trebuie sa ne indreptam, nu cele materiale care sunt vrajmasie cu Dumnezeu.

Am mai invatat ca mintea si sufletul sunt diferite si ca de multe ori, sufletul vrea sa se roage, dar mintea nu-I da voie si ii aduce ganduri diverse… “Sufletul meu se ruga, iar mintea mea era departe”…

Am mai invatat ca trebuie sa-I ajutam pe cei care ne cer ajutorul si sa-I primim pe toti ca si cum ar fi Dumnezeu insusi. Pentru ca in scrierile vechi se spune: cine a primit prooroc, plata de prooroc va primi… cine a primit inger, plata de inger va primi… iar cine isi va primi aproapele ca pe insusi Mantuitorul…”

Am mai invatat ca toate stapanirile sunt puse de la Dumnezeu si sunt puse dupa sufletele oamenilor: daca oamenii sunt rai, vor avea conducatori rai; daca oamenii sunt desfranati, vor avea conducatori desfranati; daca oamenii fura de la ceilalti, intr-un fel sau altul, vor avea conducatori care-I vor fura pe toti. Si tot ce se intampla se intampla pentru ca oamenii sa se schimbe. Vor conducatori intelepti? Pur si simplu sa se roage pentru asta, dar fara sa-I injure sau sa-I blesteme pe cei pusi acolo. Pentru ca asta inseamna nu numai ca nu respecta vointa lui Dumnezeu, dar vorbele respective sunt spune impotriva Parintelui Ceresc. Si atunci cum sa se schimbe carmuirile?!

Adevarul despre lumea nevazuta de dincolo

Dintotdeauna oamenii au stiut ca dincolo de ei exista forte supreme pe care nu le pot intelege dar la care au apelat mereu in momentele de criza. Mai intii au fost fulgerele si tunetele, de care primii oameni se speriau, apoi au fost zeii – si fiecare popor a avut zeii sai – pentru ca ulterior locul acestora sa fie luat de profeti. Incepind cu anii `60, in viata oamenilor a patruns o credinta noua care, desi inainteaza cu pasi mici, tinde, de la un an la altul, sa se generalizeze. Este vorba despre credinta in existenta entitatilor extraterestre, despre puterile fantastice pe care le detin aceste fiinte cit si despre faptul ca noi, oamenii, suntem niste experimente genetice ale acestora sau urmasii lor.

Biblia Fortei Vitale

De cateva luni pe tarabele din Bucuresti poate fi vazuta o carte cu un titlu ciudat, “Biblia Fortei Vitale”, avand un numar de 274 de pagini, impartite pe 8 capitole. Cum de editura sub egida careia aparuse cartea, nu auzisem, am mers pe firul telefoanelor publicate in paginile finale, dorand sa stam de vorba cu autorii acesteia. De ce? Pentru ca noua biblie sustinea existenta extraterestrilor, continand texte despre lumile din Univers si despre diverse civilizatii disparute de-a lungul anilor, pe Terra. Dupa cateva zile de incercari si telefoane, am reusit sa stabilesc o intalnire cu cei patru autori ai ciudatului manuscris pe care, la dorinta lor ii vom numi Adrian, Bogdan, Catalin si Dumitru. Toti au varste cuprinse intre 35 – 51 de ani, primii fiind din Craiova si Timisoara iar ultimii doi fiind bucuresteni. Nici unul nu este om de litere si nici nu a publicat vreodata ceva, pana in momentul de fata.

Biblia vorbeste despre existenta dintotdeauna a fiintelor superioare care ne vegheaza si ne indruma pasii de-a lungul vietii. In fiecare individ in parte exista o mica armata condusa de o entitate superioara, entitate care are o traire dubla, una in interiorul organismului uman, nevazut, unde apara corpul de eventualele incercari de posedare a acestuia de catre fiinte ale intunericului si o alta existenta paralela, in lumea de unde vine. Lumile superioare, universurile, ierarhiile pe care trebuie sa le parcurga orice fiinta umana, istorii despre civilizatii stravechi din universuri, despre ceea ce oamenii considera Iad si Rai, toate acestea sunt descrise in noua Biblie.

R.: Am vazut ca aveti specializari diferite si ca sunteti din zone diferite ale tarii. Cum v-ati intalnit, unde?

D.: Intilnirea noastra a fost stabilita de cei care au grija de noi. Pana in urma cu aproape un an nu ne cunosteam, desi fuseseram contactati de fiintele extraterestre, fiecare dintre noi, de cativa ani buni. Mentorii nostri au stabilit intalnirea noastra. Ne-a spus la fiecare unde sa mergem ca sa ne intalnim. Iar cand ne-am vazut fata-n fata, parca ne cunosteam de cand lumea.

Pe rand, cei patru povestesc cum a inceput totul. Cu exceptia unuia dintre ei, a carui activitate a inceput dupa ce a intrat, adult fiind, prima data in biserica, la varsta de 31 de ani, ceilalti trei au luat contact cu fiintele extraterestre in locuri clasice, acasa sau in cantonamente. Singura pasiune comuna a celor patru, inainte de a se intalni, a fost sportul, unul fiind jucator de fotbal in Divizia C, unul instructor de dansuri sportive, iar doi dintre ei, practicanti de aiki-do. Pana la intamplarile ai caror protagonisti au fost, nici unul nu era interesat de viata de dupa moarte, de extraterestrii sau de problemele existentiale. Cum spunea A., “Totul a inceput brusc, iar noi am fost la un pas de a innebuni.” Caci ce altceva ar putea face un om daca s-ar trezi dintr-o data ca incepe sa faca anumite miscari, ca incepe sa spuna povesti si legende de care nu auzise sau ca vorbeste un anumit limbaj pe care nimeni nu il poate trece in nici o categorie terestra?!

A.: Familiile noastre au vrut sa ne interneze la nebuni si chiar si noi incepeam sa credem ca am clacat. Dar fortele pe care le simteam ca ne stapanesc in anumite momente ne-au spus ca nu trebuie sa ne facem griji, pentru ca ei sunt acolo si vor avea grija de noi.

R.: In ce calitate ati scris Biblia? Va considerati prooroci sau doar niste cronicari si in aceste conditii, de unde v-ati luat materialele?

B.: Niciodata nu am avut pretentia ca am fi niste prooroci. In plus, fiecare om are o anumita misiune aici, pe Pamant, iar a noastra nu e cea de prooroci. Sa spunem, mai curand ca suntem o combinatie de cercetasi, cronicari si luptatori – o combinatie periculoasa ar putea spune unii. Nu vrem sa-i convertim pe oameni. Le prezentam doar anumite lucruri pe care pana la ora asta nu le-au inteles. Fiecare trebuie sa se descopere singur pe sine si pe cei din el. Noi doar ii ajutam sa-si puna unele intrebari. Cat priveste inspiratia noastra, nu putem vorbi despre asa ceva. Noi am fost ca niste canale receptoare radio, totul fiind dictat de fiintele superioare.

Conform spuselor celor patru, entitatile care le contacteaza se manifesta in plan fizic prin intermediul lor. Practic cei patru se trezesc vorbind ore in sir intre ei sau cite unul preia initiativa si povesteste. De fiecare data cand o entitate preia controlul miscarilor si pe cel al vorbirii, se recomanda in prealabil, descrie lumea din care vine, gradul pe care-l are si raspunde la unele intrebari ale baietilor.

Familia Imperiala

Asa se numeste unul din capitolele cartii in care sunt descrise Ierarhiile Ceresti.

C: La dictarea acestui capitol a venit de foarte departe o entitate care s-a recomandat Kalinin, cronicar imperial. Apoi a inceput sa ne vorbeasca despre rolul Familiei Imperiale in evolutia si conducerea universurilor.

Trinitatea este baza Familiei Imperiale - Dumnezeu Tatal este creatorul si stapanul acestui univers, fiind reprezentat de o Forta Vitala de culoare albastra, Iisus, este ultimul membru imperial, fiind reprezentat in starea sa pura de o Forta Vitala de culoare galbena si Sfintul Duh, fara de care nimic nu ar exista si care este Forta Vitala de culoare portocalie. Trinitatea sta la baza ordinii si evolutiei tuturor fiintelor, conducand, totodata, armatele imeriale impotriva luptatorilor negativi ai Fortei Vitale. Urmeaza apoi prezentarea comandantilor garzii imperiale, a luptatorilor de elita ai Fortei Vitale. In carte se vorbeste pentru prima data de o matrice a Creatorilor, fiecare Creator avand creati, sub El, cat si pe proprii Sai Creatori, care la randul lor isi au Creatorii etc. In ceea ce il priveste pe Iisus, ca si membru al Familiei Imperiale, este complet diferit de Iisus din Nazareth, care a fost doar un nivel energetic foarte mic, venit intr-un organism creat special pentru el. “...asta din cauza ca la nivelul sau energetic, la care a venit, orice corp normal s-ar fi dezintegrat, pur si simplu. Din cauza asta corpul in care s-a coborat Iisus, ca Forta, a fost creat special si dupa ce misiunea Sa s-a incheiat, corpul a fost luat de pe Pamant...” afirma A.

R. Cine l-a luat si unde a fost dus?

A.: L-au luat creatorii nostrii, zaranii, cei care, gresind cu atlantii – gresala care a costat multe vieti de luptatori – au fost condamnati sa ramina printre noi, in noi, pentru a ne apara. Cat priveste corpul, el se gaseste pe Luna, pazit de o unitate de luptatori de elita, pentru ziua celei de a doua Coborari. La capul sau, exista o cruce imensa, care in ziua respectiva va fi vizibila de pe Terra. Putini au fost cei care au incercat sa fure corpul, pentru ca toti se tem de luptatorii care-l pazesc si care sunt cei mai buni si mai fanatici din universul asta.

R.: Inteleg ca din punctul vostru de vedere totul e o lupta? Nu exista si pace in univers?

D.: Nu, doamne fereste. Doar ca viitorul planetelor, popoarelor, universurilor, sunt decise ca urmare a unor lupte. Vrei sa stii care sunt cei mai puternici luptatori la ora actuala? Pentru ca, probabil te gindesti la arme care mai de care mai sofisticate. Exista si asa ceva, dar cei mai puternici luptatori din universul asta sunt luptatorii Cuvantului, care fac parte din Ordinul Sublim si sunt luptatori ai Trinitatii, fiind deopotriva si luptatori ai pacii. Nimeni nu are curaj sa le stea impotriva, iar lumile pe unde trec sunt pacificate. Problema e ca, uneori, pana ajung ei in anumite lumi, acestea sunt distruse de luptatorii Fortei negative.

R.: Ajutati-ma sa inteleg. Vorbiti despre aceeasi Forta Vitala? Adica o aceeasi putere suprema ii conduce si pe unii si pe ceilalti, dar unii impotriva celorlalti?

B.: Si da si nu. Vezi tu, totul in univers este in echilibru. Daca pui o piatra, intr-o parte, sa zicem, trebuie sa iei o alta parte din alta parte, pentru a respecta acest echilibru. +sta e rolul Fortei negative, ca parte componenta a Fortei Vitale – sa pastreze echilibrul si sa se asigure ca acesta e stabil. Altfel se poate ajunge la dezastre atat de mari, ca nici macar nu-ti poti inchipui. La nivele mari, Forta Vitala este inteleasa. Acolo nu exista Forta pozitiva sau negativa, ci doar Forta, cu cele doua componente ale sale in echilibru.

R.: Multi se tem de Apocalipsa, de Iad. Care este parerea voastra despre acestea? Exista? Se va termina viata pe Pamant? Va fi distrus Pamantul?

Rid toti, ca de o gluma buna.

D.: Daca ar sti oamenii ca pana la ora actuala Pamantul s-a “sfarsit” de nu mai putin de 14 ori la rand, nu cred ca s-ar mai teme in halul asta. De fapt, teama vine din necunoastere. E adevarat, uneori finalurile au fost foarte violente, dar asta nu e un motiv de spaima, atata vreme cat iti cunosti evolutia spirituala. Uite, daca eu iti spun ca in anii astia va incepe sfarsitul lumii si lumea nu va sesiza asta, ma crezi? Finalul al 15-lea va fi unul de trecere de la o evolutie la alta, multi urmand sa dispara in razboaie. Iar esenta noii omeniri va veni de unde nu se asteapta nimeni.

Iadul, dupa cum le-au spus entitatile care i-au contactat, nu exista in forma lui terestra. Practic sunt doua tabere care lupta permanent una impotriva celeilalte, fiecare fiind convinsa ca ea reprezinta binele si pe adevaratul stapan al Universurilor. Numai ca in tabara luptatorilor Intunericului, nu se accepta esecuri. Cei care se intorc infranti sufera atat de mult, incat prefera sa moara in lupta. Iar pedepsele cele mai mari nu sunt cele fizice, ci cele sufletesti. Daca ai tinut foarte mult la cineva esti obligat sa asisti la chinuirea persoanei iubite, daca ti-a placut sa mananci sau sa bei, vei suferi de foame si de sete, daca ti-au placut femeile frumoase vei fi condamnat sa traiesti cu o femeie urata, bolnava, plina de bube purulente care sparg etc. Mai mult, la baza sa, Iadul este o creatie divina, pe care stapanii Universurilor au creat-o pentru a defini mai bine notiunea de Bine si de Rau, pentru a exista o comparatie.

Master, Marele Maestru al Fortei Vitale

R.: Vorbiti-mi despre Master. In cartea voastra pareti sa ii acordati o cinste deosebita si o putere inegalabila.

B.: Master este cel mai puternic si mai batrin maestru din toate universurile si este frate bun cu Sfantul Duh. El i-a pregatat pe cei mai buni luptatori din univers si tot el l-a pregatat pe Iisus, ca luptator, dar si pe Lucifer.

R.: Adica Lucifer a fost pregatat de cel mai bun maestru de lupta?

B.: Bineinteles, cum altfel crezi ca ar fi facut fata atator puteri care au incercat sa-l distruga? Despre Lucifer, insa, nu se stie un lucru. Toata lumea il acuza ca e dusmanul lui Dumnezeu si stapanul necontestat al tuturor fortelor intunericului. Dar Lucifer e bun, in esenta. El a fost pregatat special ca sa preia comanda armatelor intunericului. Asta a fost misiunea lui. El constientizeaza ca lupta impotriva Creatorilor sai si asteapta resemnat sfarsitul razboaielor, pentru ca stie care va fi finalul. Din punctul asta de vedere, Lucifer e demn de toata lauda, intrucit isi duce misiunea pana la capat, oricit de ingrat ar fi rolul sau.

R.: Dar noi, oamenii, am fost invatati sa il uram pe Satan, pe Lucifer si sa-l privim ca pe cel mai mare vrajmas...

D.: Nu-l confunda pe Lucifer cu Satan. Satan e doar stapanul acestui pamant. De fapt, nici macar nu mai e, pentru ca razboiul in plan astral pentru evolutia oamenilor s-a dat in urma cu 2000 de ani si a fost cistigat. Ceea ce se intampla acum e un razboi dus in plan fizic, prin care Satan si implicit stapanul sau, Lucifer, incearca sa traga de partea lor o bucata cit mai mare din Trecut. Pentru ca daca Forta Vitala este stapana peste Viitor, fortele intunericului stapanesc Trecutul si prin Trecut incearca sa rupa o parte cit mai mare din Viitor, ca sa-si mareasca imperiul.

R.: Sa revenim la Master. Daca e cel mai bun maestru din toate universurile, de ce nu pune capat luptei? Sau de ce pregateste si luptatori ai intunericului?

A.: La ora actuala nu mai pregateste pe nimeni. S-a retras cand a vazut ca o parte din elevii lui au tradat cauza Fortei Vitale, trecand de partea intunericului. Din cand in cand, mai participa la unele lupte, dar atunci, de regula cand adversari sunt unii dintre cei pe care el insusi i-a pregatat. Considera ca e obligatia sa de a-i distruge pe cei pe care el insusi i-a pregatat.

R.: I-ati vazut vreodata pe cei care va vorbesc? Cum arata?

C.: I-am vazut de cateva ori, de fiecare data cand a avut loc vreo intalnire protocolara, cand superiori de-ai lor veneau in inspectie ca sa vada ce au realizat pana la ora respectiva. A. ii vede insa de fiecare data pe cei care vin sa ne vorbeasca, dar nici el nu-i vede decit daca i se da voie. De fiecare data ni se spune ca pe noi trebuie sa ne intereseze misiunea noastra de aici, de pe Pamant, nu cum arata ei. La nivelele lor pot lua mai mult forme, dar de cele mai multe ori humanoide.

R.: Povestiti-mi despre una din aceste intalniri de protocol.

A.: Cea mai importanta a fost in urma cu doi ani, cand un Creator de dincolo de Universuri a trecut pe aici. Cei din noi ne-au pregatat timp de aproape sase luni pentru protocol. Ce sa spunem, cum sa ne comportam, ce sa acem si ce sa nu facem. Ce sa mai, in clipa in care ni s-a spus ca e timpul sa mergem in locul unde urma sa vina, ni se cam taiasera picioarele. In cele din urma am ajuns la locul cu pricina – era intr-o seara si era in apropierea unei paduri. Eram noi patru si inca sapte elevi de-ai nostri, cei mai buni pe care ii pregatisem cu ajutorul lor. In clipa in care ne-am asezat in ordinea indicata, unul din protectorii nostri a tras alarma – zona era plina de luptatori ai Fortei negative. Atunci s-a dat semnalul de plecare, entitatile au inceput sa vorbeasca intre ele – noi intelegeam doar o parte din ceea ce spuneau. In rest, miinile faceau tot felul de semne care mai de care mai ciudate, care, spuneau ei, faceau parte din protocolul de avertizare a celor neavizati sa paraseasca locul. Pana la urma ne-au oprit din alergare la vreo 2 km de vechiul loc, dar nici aici nu scapaseram de toti luptatorii negativi. A urmat un avertisment, apoi au fost chemate din astral niste trupe de elita care au distrus totul in calea calatorului care urma sa vina. Apoi, toti cei prezenti ne-am trezit cu capetele in pamant si fara sa mai putem spune ceva – efectiv nu puteam vorbi. Imediat, printr-unul din discipolii care venisera cu noi, a inceput sa vorbeasca cineva. De la primele cuvante toti am inmarmurit, pentru ca era trimisul imperial. S-a minunat de cum s-a schimbat lumea asta, apoi le-a adresat cateva cuvante protectorilor nostri, noua ne-a spus ca se asteapta multe de la noi, iar in final, spre marea noastra spaima, s-a adresat infernurilor, vorbindu-le de parca ar fi fost copiii sai si spunindu-le ca trebuie sa isi indeplineasca misiunea ca si pana acum. Apoi am simtit toti cum cineva ne forta sa ingenunchem si... atat. Trimisul plecase. Am revenit la treburile noastre si am pus pe hirtie tot ce se intamplase in cursul acelei intalniri...

Biblia Fortei Vitale este o carte plina de intamplari neprevazute, de istorii ciudate. La unele, recunosc, mi s-a facut pielea de gaina doar la simplul gind ca asa ceva s-a intamplat. Daca eu cred in asa ceva? Ca sa ramin in aceeasi termeni, misiunea mea e sa scriu despre ce se petrece, cit mai corect, fara sa influentez pe nimeni. Si asta incerc sa fac de fiecare data cand scriu vreun material.