... si acel inceput din viata mea a fost in urma cu aproape 20 de ani. Atunci o poarta s-a deschis catre lumea spirituala si am intrat pe ea. Am vrut sa ma joc. Eram fascinat de ceea ce vedeam, de ceea ce auzeam, de ceea ce invatam... Si credeam ca totul este un joc in care intra toata lumea... Cand am aflat ca dincolo de Marele Joc se desfasura o lupta pe viata si pe moarte, mi s-a facut teama. Nici acum nu stiu de ce anume m-am temut mai mult. Cred ca mi-a fost frica atunci cand am privit granita subtire dintre real si ireal, dintre lumea vazuta si cea nevazuta. M-am temut de fortele implicate in lupta, de cat de mic si nestiutor eram, de faptul ca nu eram in stare sa ma apar. Si m-am temut de faptul ca nimic din ceea ce mi se intampla nu avea o explicatie reala, logica. Sau cel putin nu o explicatie plauzibila dupa logica terestra... M-am temut ca am inebunit si ca totul se petrece in mintea mea... Si am avut noroc ca nu am fost singur, ca alaturi de mine aveam prieteni de nadejde. Ne-am imprastiat si aproape 20 de ani am uitat cu totii de idealurile comune, de lumea de dincolo de noi... Am uitat cuvintele profetice ale unui mare invatator din lumea nevazuta care ne-a spus ca oricat de mult am fugi de propriile destine, oricat de mult ne vom ascunde, la un moment dat va trebui sa ni le implinim... Asta se intampla acum, cand toti fostii mei prieteni de atunci incep sa se caute. Ne strangem randurile, parca manati de aceeasi forta nevazuta care ne-a unit in urma cu 20 de ani. Suntem mai pregatiti decat atunci, mai maturi si din pacate mai prinsi in viata materiala. Incercam sa ne redobandim aripile de ingeri si sa pornim la lupta... Avem mai multe de pierdut ca acum 20 de ani? da, bineinteles... Suntem pregatiti pentru eventualele pierderi colaterale? Niciodata nu vom fi, pentru ca pornim la o lupta pe care vrem sa o castigam. Si o vom castiga intrucat cei care sunt alaturi de noi sunt mai puternici decat cei impotricva carora mergem. Va curge sange in aceasta lupta? Nu mai conteaza atata vreme cat in joc sunt sufletele noastre. Dumnezeu sa ne ajute.
joi, 29 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)